La moara lui Felix

Istoria patriarhului Avraam este impresionantă, dar punctul culminant al dramatismului ei îl găsim în episodul în care i se cere să-l sacrifice pe Isac, fiul său. Matematic, ce-ar fi pierdut Avraam? I se cerea ceea ce Dumnezeu îi dăduse la o vârstă când nu îndrăznea nici să viseze că ar mai putea avea urmași. Dar Dumnezeu este atotputernic și i l-a dăruit pe Isac. Și acum i-l cerea.

Matematic, deci… Dar viața nu e contabilitate. Viața e simțire, împletire de sentimente. Iar Avraam era tată. Unul iubitor. Însă Avram mai era și „prietenul lui Dumnezeu” și învățase că trebuie să I se supună în toate. Așa că l-a luat pe Isac și a plecat spre munte. Spre Moria.

Avea idee de ceea ce urma să se întâmple? Nicidecum, dar atunci când fiul său l-a întrebat „unde este mielul pentru arderea de tot”, răspunsul lui a fost: „Dumnezeu Însuși va purta de grijă”. (Genesa, 22:8) Aceasta înseamnă încredere absolută. Adică a merge pe mâna lui Dumnezeu.

Și Dumnezeu nu l-a dezamăgit, oferindu-i un berbec pe care să-l pună pe altar.
A fost un test al credinței pe care Avraam l-a trecut cu bine, fiind răsplătit cu un miracol. Cu recunoștință, el a dat acelui loc numele Iehova (Iahve) Ire – Domnul va purta de grijă.

Nu scrie nimic despre vreo luptă cu stresul, despre dureri de cap sau insomnii. Iar acest „medicament” împotriva stresului, care este încrederea în Dumnezeu, ne este la îndemână și astăzi. Și ni-l recomandă și Isus. Pe rețeta Sa scrie: „Nu vă îngrijorați!” (Matei 6:25, 28, 31, 34; Luca 12: 22, 26) Și mai scrie El: „Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?”(Luca, 12:25)

Și pentru că în Dumnezeu „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”(Iacov, 1:17), purtarea Lui de grijă este aceeași și astăzi. Așadar, să mergem cu încredere pe mâne lui Iehova Ire. A Dumnezeului care alungă stresul.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 10 martie 2020