Sonetul Pâinii

DSC_0170

Sub cer senin brăzdat de ciocârlii,
Cuptorul verii pârguiește lanul
Pe vatra-ntinsă cât e bărăganul,
Cu maci pe buza țestului, făclii.

E drumul greu spre spicul ca șofranul:
Un bob de grâu, pământ tăiat felii,
Apoi un spic crescând prin vijelii
Și împlinirea-n holda ca oceanul.

Ne-ai dat, Divine, pâinea prinsă-n glie
Și-Ți mulțumim, dar vrem mai mult de-atât,
Știind acum ce-n Cartea sfântă scrie.

Te vrem pe Tine, deci, numaidecât,
Căci tu ești, Domnul nostru, Pâinea vie,
Ești Pâinea ce din cer s-a coborât!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 19 iunie 2020

2 gânduri despre &8222;Sonetul Pâinii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s