Atunci când L-am atins pe Dumnezeu

Atunci când L-am atins pe Dumnezeu,

Au dispărut în hăuri abisale

Busole, hărți și puncte cardinale,

Și-am fost în Univers doar El și eu.

 

Atunci când L-am atins pe Dumnezeu

Eram vulcan ce erupea fierbinte,

Și-n izbucnirea mea de simțăminte

Se-nvăpăia al dragostei nucleu.

 

Atunci când L-am atins pe Dumnezeu,

Simțeam că-mi curg din inimă cascade,

Și stropi de-argint, cu mii de miriade,

Purtau în ei boboci de curcubeu.

 

Atunci când L-am atins pe Dumnezeu,

Îmi înflorea și lacrima sub pleoape,

Și pacea mă învăluia de-aproape

Ca-ntr-un tihnit apus violaceu.

 

Atunci când L-am atins pe Dumnezeu,

Ceva din El a coborât în mine,

Căci de atunci, senzația de… bine

Este într-un continuu apogeu.

 

De când eu L-am atins pe Dumnezeu

Cu rugăciunea mea de foc încinsă,

Ea, ruga mea, e tot spre El întinsă,

Și-n mâna Lui o să o țin mereu!

 

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 17 octombrie 2020

.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s