Sonetul versului de foc


Din fulgi de curcubeu adun cuvinte,
Sondând al frumuseții univers
Ce poartă-n el mirabilul, neșters,
Să țes din ele un mesaj fierbinte.
 
Opresc cu gândul astrele din mers
Să-i pună scânteiere în veșminte,
Căci Ție vreau, Preabunule Părinte,
Să-Ți scriu cu inima turnată-n vers.

 
Mai pun și-un strop de lavă, pentru foc,
Și miere pentru gust, de la albine,
Dar nu pot detonarea s-o provoc.
 
Ceva lipsește, deci Te rog, Divine,
Cât încă e sonetul doar… boboc,
Să mă îndrăgostești total de Tine!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 22 ianuarie 2021

Un gând despre &8222;Sonetul versului de foc&8221;

  1. Ticu Leontescu 23 ianuarie 2021 / 7:28

    „… lavă, pentru foc”, … atunci când „e sonetul doar… boboc „. Inspirat. Frumos poem. Felicitări, Felix. Şi vouă, weekend plăcut și binecuvântat, amin.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s