Sonet euharistic


Din miezul clipei dată-n putrezire
M-ai smuls cu funii albe de iertare
Și, țintuit cu binecuvântare,
M-ai răstignit pe brațe de iubire.
 
De-acolo văd cu ochi de cer și soare
Cum timpul, într-o vie afluire,
Se varsă-n marea fără… mărginire,
Oceanul veșniciei de splendoare.
 
Și dacă vremea încă mă mai leagă
Și, ticăind, pendule-mi scriu destinul,
Eu simt cum veșnicia se încheagă,

 
Căci curge-n mine ca un râu seninul
Prin inima care iubind se roagă,
Când eu ating și pâinea Ta și vinul.
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 18 februarie 2021
 

Un gând despre &8222;Sonet euharistic&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s