Tablou estival

Veșmânt țesut din verde și din cald
Îmbracă zile lungi, dospite-n soare,
Și poala lui cu franjuri de smarald
Sărută-n umblet fiecare floare.
	
Poteci de umbră împletesc tăceri
Și iezerele-n munți surâd albastru,
Fugind de arcul greu al albei veri
Ce-aruncă focul săgetat de astru.

Iar noaptea-n toiul verii e... un vis,
În strai bătut cu greieri și cu stele,
Purtând mirozne vii, de nedescris,
Gătind culcușul zorilor cu ele.


Pe-acest tablou ce prinde-ncet contur
Se-aprind culori, curgând șuvoi ca râul,
Dar mai presus de verde sau azur
E galbenul ce-mbracă-n aur grâul.

Privesc la el și simt că-s tulburat,
Și-ntreb, văzând cum se adună norii:
E lanul copt, e bun de secerat,
Dar unde-s, Doamne, unde-s lucrătorii?

Și-un spic, plesnind de rod, parcă-mi vorbea,
Purtând povara pâinii, ars de soare:
Dar tu ce-aștepți, și cei din preajma ta,
Când știți ce-i scris, că... „secerișu-i mare”?

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 3 iulie 2019

Un gând despre &8222;Tablou estival&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s