Creaţia-i un cânt, un cor imens
Ţesut din armonii pe portative,
Din freamăt de trăiri germinative
În solul închinării, vast şi dens.
De-i susur, sau sunt triluri expresive,
De-i foşnet doar, sau vuiet e, intens,
În toate regăsim acelaşi sens
Şi-aceleaşi milioane de motive.
Natura e un cor de închinare,
Dând slavă Creatorului mereu
Pe note fremătând în adorare;
Ascult contemplativ, şi-n duhul meu
Mă fierbe-adânc această întrebare:
În corul Tău, o, Doamne, ce fac eu?
Simion Felix Marţian
La moara lui Felix 