De veghe la moară

Pe coșul morii cântă ciocârlii
Din lanul care curge înspre pâine,
Căci bobul în imagine rămâne
Cu vara lui și macii purpurii.

Miresme vii de viață și de saț
Își țes culcuș în tihna de la moară,
Și parcă veșnicia se coboară
Cu pacea înălțimilor la braț.

Cuptorul lacom e deja încins
Și-așteapă coca, să o-mbrățișeze,
Și rumenind-o s-o înnobileze,
Ducând felii de... viață, dinadins.


Curând va curge pâinea ca un rău
Cu unde line de... îndestulare,
Dar simt fiorul rece și-ntreb: Oare,
S-a pus în coșul morii numai grâu?

O foame-i și nevoia de Cuvânt,
Iar pâinea se prepară pe-ndelete,
Dar nu doar după vechile rețete,
Și-ades e-n grâu neghină și pământ.

La moară, Doamne, pune veghetori,
Să știm că-n pâine-i grâu ales de Tine,
Și înspre veșnicia care vine
Avem merinde pentru călători!

Simion Felix Marțian
Siegen, 14 ianuarie 2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s