Obişnuiţi fiind cu peregrinările lui Isus ca învăţător galileean extrem de modest în atitudine, suntem uimiţi de grandoarea intrării în Ierusalim înaintea pătimirii Sale. Dar era momentul Său, momentul legitimării Sale ca fiind Cel ce este. Şi profeţiile vorbeau despre acest moment.
Dar dincolo de acest eveniment în sine, este la fel de uimitor felul în care Dumnezeu acordă atenţie tuturor detaliilor, pentru ca planul Său să fie dus la îndeplinire aşa cum a fost conceput. Lucrurile erau stabilite şi dezvăluite public prin profeţiile care urmau să se împlinească întocmai.
Privitor la acest eveniment, profetul Zaharia scrisese cu cinci secole înainte: „Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia, 9:9)
Şi iată că Isus vine spre Ierusalim, dar…nici urmă de măgăruş. Sau, cel puţin, nu pentru ochii celor prezenţi. Şi-ai noştri. Dar…
S-a răsculat lumina, revendicându-şi timpul
Şi calendarul însuşi a nechezat din file,
Când s-a schimbat cu zumzet de viaţă anotimpul
Şi-o diademă pus-a, de zâmbete, pe zile.
Îmbălsămata sevă îmi primeneşte versul
Şi-l pârguieşte dorul din soarele ce arde,
Când dedulcit cu muguri îngână Universul
O simfonie nouă în inimă, pe coarde.
S-a-naripat culoarea, curgând pe săturate,
Înfiorând petale din flori cu gustul mierii,
E o-ncântare totul, dar, mai presus de toate,E anotimpul vieţii, e vremea învierii!
Şi-n simfonia care încet, încet se naşte,
Pe partitură punem, din „dolorose” uliţi,
În cadenţare tristă, şi paşii-n prag de Paşte
Ai Celui ce spre moarte mergea împuns de suliţi.
Redeşteptaţi de focul aducerii-aminte
În primăvara caldă şi castă care vine,
Să ne trăim viaţa în dragoste fierbinte,
Şi spre-nvierea noastră să ne sfinţim, creştine!
Simion Felix Marţian
Îmi reazem uimirea de-o rază de soare,
Când câmpul îmi intră prin ochi cu făclii
Aprinse-n petale de vii păpădii,
Și-mi curge prin suflet cu foc și culoare.
Dar drumul ei scurt se oprește-n chindii,
Pierzându-și veșmântul țesut din splendoare;
Și totuși atunci doar învață să zboare
Spre zare, cu aripi de puf, argintii.
Oricare-ar fi, Doamne, pe-aici rostul meu,
Cât port în culoarea petalei fiorul,
Aș vrea însoțirea credinței mereu.
Și-atunci când amurgu-și va pune decorul,
Torcând din fuiorul tăcerilor, greu,
Să simt în petalele veștede... zborul!
Simion Felix Marțian
Siegen, 8 aprilie 2022
Că era doar lângă ușă n-ar fi fost o problemă, dacă ar fi fost pe partea interioară. Dar era afară. Numele lui era Corneliu și era ofițer în armata romană. Mai exact, centurion în Cohorta II Italica, și era cantonat în Caesarea Palestinae, pe țărmul Mediteranei.
Dacă cercetăm și latura spirituală a „dosarului” său, găsim: „Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor, 10:2) Și mai departe: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor.”(v 22)
Oare câți dintre noi ne putem lăuda cu un CV atât de… luminos? Și totuși, nici măcar un astfel de dosar nu este suficient. Este nevoie de o întâlnire reală cu Cristosul mântuirii. Și aceasta o înlesnește Dumnezeu, pentru inimile sincere. În această istorie fascinantă a întoarcerii lui Corneliu ni se relatează: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El și-a adus aminte de ele.”(v 4)
Derularea evenimentelor care au urmat este uimitoare pentru că urmează scenariul lui Dumnezeu. Lui Corneliu îi spune îngerul să trimită la Iope după Petru, iar în timp ce solii se apropiau de casă, Petru este înștiințat de ceea ce i se va încredința în privința acestora, printr-o vedenie. Toate lucrurile se potriveau exact. Rămâneau doar barierele etnico-religioase, pentru că Legea nu permitea iudeilor „să se însoțească împreună cu unul de alt neam”(v 28) Dar și pe acestea le-a îndepărtat Dumnezeu.
Așadar, Petru trece de bariere pentru că așa i-a vorbit Dumnezeu, și duce mesajul mântuirii în casa lui Coneliu. Acest mesaj găsește un pământ fertil, pentru că ni se spune: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”(v 44)
O istorie fascinantă a momentului când s-a deschis ușa mântuirii pentru neamuri. Adică pentru noi. Și temă de meditație.
Pentru cei din sfera lui Corneliu: un „dosar” curat, strălucitor chiar, nu este suficient pentru mântuire. Este nevoie de o întâlnire cu Cristos, prin Cuvânt.
Pentru cei din sfera lui Petru: duceți vestea mântuirii unde vă trimite Dumnezeu, pentru că El îndepărtează barierele. Dar Dumnezeu vorbește, ca în cazul lui Petru, doar celor pe care-i găsește pe genunchi.
Dunmnezeu să lucreze în viețile tuturor. Spre mântuirea noastră.
„ Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura,
vara și iarna, ziua și noaptea!” (Geneza 8:22)
Bat din palme norii scuturând zăpadă,
Act care-n scenariu nu era trecut,
Și-adierea caldă azi e cavalcadă,
Vânt ce-ngheață floarea numai c-un sărut.
Pe decorul verde se chircesc corole
Ce râdeau în soare până de curând
Și, înfășurându-și umerii-n etole,
Zgribulite-ntreabă: Când intrăm noi? Când?
Primăvara vine, primăvara trece,
Chiar și calendarul e debusolat
C-a dat buzna iarna cu suflarea-i rece
Și cu nonșalanța de-anotimp privat.
Alarmarea crește și nesemănată
Când în termometre dansu-i nebunesc,
Rânduiala noastră este răsturnată
Și-alte anotimpuri, iată, se ivesc.
Panicați, ne-ntrecem în a da sentința:
Pentru vremea asta este prea mult ger!Și privim cu spaimă și cu neputință
Spre oriunde-n lume, numai nu spre cer.
O fi primăvara, poate, mai ciudată,
Sau nu e-mbrăcată cum era mereu,
Dar urmează și ea partitura dată,
Și bagheta este doar la Dumnezeu!
Simion Felix Marțian
Scâncește bezna dând în cenușiu
Și-și strânge bâjbâielile mioape,
Când zorii-și pun rubine grele-n pleoape,
Scriind pe orizont cu stacojiu.
Lumina curge caldă pe prisloape
Și-oceanul de culoare pare viu,
Iar drumul –iată! - nu mai e pustiu
Spre ținta care-i parcă mai aproape.
Răspântiile gândului tresar
Când orizontul vieții se încinge
Și-un veșnic răsărit primim în dar.
Simțim atunci cum Cerul ne atinge
Cu raza luminoasă din Calvar,
Iar veșnicia-n suflet se prelinge.
Simion Felix Marțian
Siegen, 1 aprilie 2022
Este vorba, da, despre libertatea de exprimare, garantată în orice democrație sănătoasă, și lesa… corectitudinii politice. Adică acel concept folosit ca lozincă de cei care ies la defilare cu stafia lui Marx. Această „corectitudine” este impusă prin reguli ferme sau doar sugerate, și are ca scop susținerea UNOR minorități expuse, chipurile, la discriminare. Dar NUMAI acele minorități cu care se urmărește smintirea normalității.
Potrivit acestui concept, Biblia conține un discurs al urii (hate speech). Tocmai Biblia, cartea de căpătâi, căreia chiar și cei care-i neagă mesajul mântuirii, îi recunosc rolul civilizator. Așadar, citarea unor versete din Biblie care spun păcatului păcat ar intra sub incidența legii.
Un caz mult mediatizat este cel al parlamentarei finlandeze Päivi Maria Räsänen, care s-a încheiat ieri, 30 martie, cu victoria sa. A învins libertatea de exprimare. În Parlamentul Finlandez încă din 1995, Päivi Räsänen, de profesie medic, a ocupat funcția de președinte al Partidului Creștin Democrat, dar a fost și la conducerea Ministerului de Interne (2011-2015).
Ea s-a făcut „vinovată” prin faptul că și-a susținut părerea despre familie, folosind citate din Biblie. Acolo unde lucrurile sun clare privitoare la „un bărbat și o femeie”. Opinia ei a fost publicată într-o boșură în anul 2004, susținută apoi într-o emisiune radiofonică în 2018 și în cele din urmă postată pe Twitter în 2019. Toate acestea au fost capete de acuzare, susținându-se că afirmațiile sale incită la ură împotriva… unei minorități.
Împreună cu Päivi Räsänen a fost trimis în judecată și episcopul Juhana Pohjola, carea și-a oferit sprijinul la apariția broșurii incriminate și care se intitulează „Bărbat și femeie i-a creat – Relațiile homosexuale și percepția creștină despre om”.
Cazul s-a bucurat de o largă susținere în toată lumea, atât prin rugăciunile bisericilor cât și prin manifestații. Și chiar dacă se văd norii negri ai dictaturii marxiste, ieri soarele libertății a strălucit. Iar Statul finlandez a fost obligat la plata a 60.000 de euro cheltuieli de judecată.
Ar trebui să fie un precedent încurajator, iar noi să ne declarăm credința cu îndrăzneală. Dar, oare, până când? Doamne, dă-ne putere!
Obişnuiţi fiind cu peregrinările lui Isus ca învăţător galileean extrem de modest în atitudine, suntem uimiţi de grandoarea intrării în Ierusalim înaintea pătimirii Sale. Dar era momentul Său, momentul legitimării Sale ca fiind Cel ce este. Şi profeţiile vorbeau despre acest moment.
La moara lui Felix 