La moara lui Felix

Mă-nțeapă-n tâmple gânduri persistente
Cu întrebări din mine către... mine,
Sunt ale mele, însă „ce?” sau „cine?”
Sunt EU, cel ce respiră sentimente.

Și... „cum?”, când temerile stau ciorchine
În fața... încetării iminente,
În mine se dezlănțuie torente
Și-mi curge dor de veșnicie-n vine.

Mă-nghimpă gânduri, dar se fac rotunde
Și mângâioase până-n rădăcină,
Când toate tac și Tatăl îmi răspunde:

Porți chipul Meu, deci poți să dai lumină,
Și dacă-n tine cerul azi pătrunde,
E moștenirea ta, prin har, divină.

Simion Felix Marțian
Siegen, 17 iunie 2022