Destin ceresc

La capătul terestru al luminii,
Având în mine din urzeala ei
Și chip și sentimente și idei,
Îmi port petalele, nectarul, spinii.

Aici îmi iau felia mea de vreme
Și-o-mpart cu voi, iubiți contemporani,
Tain de clipe, ore, zile, ani,
Ornat cu bucurii și cu... probleme.

Destinul nostru, însă, e ceresc,
Și-aici suntem să răspândim lumină
Și să-mpletim din dragoste divină
Veșminte pentru florile ce cresc.

Și când, iubind, cu florile din noi
Vom decora Golgota mântuirii,
Cu gongul de la ceasul împlinirii
Lumina ne va cere înapoi.

Destinul mi-l urmez, treaptă cu treaptă,
De-aceea-n vers fac un demers firesc:
Lăsați-mă, vă rog, să vă iubesc,
Căci raza de întoarcere m-așteaptă!

Simion Felix Marțian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s