
„De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni, 15:58)

„De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni, 15:58)

Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. (Proverbe, 3: 5-6)

În lacrima caldă și-n palmele mării, În ghearele beznei din pântec de munte, În stei vinețiu sau în boabe mărunte, Se-ncheagă-n cristale imaginea sării. Anostă la chip, cu cosițe cărunte, E, totuși, scânteia din miezul mâncării Dând gustului formă și viață dând stării, Vitală prezență în micul grăunte. E bună-n bucate, dar și în cuvinte, Când drege vorbirea, dând gust și valoare Și-un strai prețios de adânci simțăminte. Mă simt copleșit ca de-o mare onoare, Căci Domnul ne-a spus prin mesajele-I sfinte Că-i suntem și fi-vom pământului... sare! Simion Felix Marțian

„Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.”(Apoc. 2:4) Îţi aminteşti? Credeai că e un vis Când ai simţit imensa bucurie, Cum nu credeai că ar putea să fie, Venind într-un şuvoi de nedescris. A fost momentul când M-ai întâlnit Şi când, crezând, ai dezlegat misterul Cum omul poate să atingă cerul Cu primul pas făcut spre infinit. Mergeai parcă plutind. Sau chiar pluteai? Şi-n jurul tău era atâta soare Când tu vorbeai de Mine cu ardoare La toţi acei ce-n cale-i întâlneai. În zorii zilei sau în nopţi târzii, Mereu arzând, cu dragostea-n privire, Priveai spre Mine şi-L vedeai pe Mire Păşind spre tine dinspre veşnicii. Scrisoarea Mea, Carte de căpătâi, Umplutu-ţi-a deplin şi timp şi gânduri Şi Mă urmai cu sete printre rânduri, Cu focul viu al dragostei dintâi. Din părtăşie-ai făcut mod de trai Şi Îmi vorbeai mereu prin rugăciune; Ce timp de har şi ce comuniune, Şi-n odăiţa ta, ce colţ de rai! Ce clipe minunate-am petrecut! De ce-ai lăsat să ţi se stingă focul Şi-n inimă să nu-şi găsească locul Iubirea minunată din trecut? Întoarce-te la dragostea dintâi Căci Eu, iubindu-te, te-aştept ca Mire; Hai, regăseşte iar acea iubire Şi-n focul ei de-a pururi să rămâi! Simion Felix Marțian Din volumul „Cărări de lumină”, Ed. Metanoia, Oradea - 2018