2022
2023
Antologii în care am poezii
Lună: ianuarie 2022
Cărțile mele
2018
2023
Sonetul căutării
Cu gândul cocoțat a năzuință Și răsucit pe-al întrebării semn, Dam pinteni tainelor, semeț și demn, În vechi retorte distilând știință. Vream miezul vieții, într-un nimb solemn, Trofeu sculptat de propria-mi dorință, Dar am văzut că astea-s cu putință Doar... sus pe deal, sub crucea grea de lemn. Mi-e căutarea azi doar amintire, Căci am găsit, etern și glorios, Tezaurul ce-l am ca moștenire. Și-n pace-nfășurat, stau radios Într-un hamac țesut din mulțumire, Iar la-ntrebări îmi dă răspuns... Christos! Simion Felix Marțian Siegen, 28 ianuarie 2022
Sonetul îmbrățișării
Când inima-nflorește ca un vers În care râd metaforele-n soare, Spre brațe un imbold de-mbrățișare Pornește scris cu slove de neșters. Și piept la piept, într-un etern demers, Dăm dragostei aromă și culoare, Căci seva ei curgând clocotitoare Poate mișca întregul univers. Privim prin vremi a erelor răscruce, Când sub piroane înflorea-n rubin Iubirea care mântuire-aduce, Iar noi eram înnobilați deplin, Primind îmbrățișarea de pe cruce. Suntem ai Tăi, Mântuitor divin! Simion Felix Marțian Siegen, 21 ianuarie 2022
Afganistan, într-un top nedorit
Potrivit Organizației „Open Doors”, în clasamentul țărilor cu cea mai acută persecuție a creștinilor s-a produs zilele trecute o schimbare de… lider. Astfel, Afganistanul trece în fața Coreei de Nord, care a condus în acest clasament rușinos timp de 20 de ani. Ca o comparație, China comunistă este pe locul… 17!
Organizația amintită monitorizează de peste 60 de ani situația din țările în care creștinii sunt persecutați sau discriminați, oferind ajutor și îndemnând creștinătatea la rugăciune și acțiune.
Situația actuală din Afganistan, sub controlul absolut al talibanilor, este extrem de dramatică. Oricare altă religie în afara islamului fiind considerată ilegală, aici nu mai este vorba de pedeapsă cu închisoarea pentru cei descoperiți a fi creștini, ci condamnarea la moarte. Alternativa ar fi spitalul psihiatric, pentru că, în opinia lor, părăsirea islamului este nebunie. Femeilor li se oferă „șansa” de a scăpa cu viață, dacă se căsătoresc cu talibani, care le consideră pradă de război.
Având în vedere că există la nivel global 360 milioane de creștini persecutați (cu 20 milioane mai mulți decât anul precedent), putem spune că se înregistrează cel mai înalt nivel de persecuție. 1 din 7 creștini este persecutat! Și vorbim, totuși, de religia cu cei mai mulți adepți din lume.
În Occidentul „civilizat” metodele sunt mai rafinate. Neomarxiștii încearcă prin propagandă să convingă lumea că Biblia constituie un „discurs al urii”. Și de aici până la scoaterea ei în afara legii nu mai este decât un pas. Nu se va interzice religia, dar temele ți le vor face „tovarășii”. Și vei spune doar… ce e voie.
Dacă cineva, urmărind situația, ar spune că e „lucrul dracului”, nu ar fi nicidecum o figură de stil. Pentru că este într-adevăr lucrarea diavolului, singurul interesat să se opună lui Dumnezeu.
Cât ne mai bucurăm încă de această fragilă libertate, să fim alături de cei ce suferă pentru credința lor. Rugăciunile noastre le-ar fi de folos. Dar și un ajutor financiar, prin organizații ca cea amintită mai sus. Ar fi un mod de a ne închina lui Dumnezeu, arătându-ne dragostea.
Cu cât se înăsprește persecuția, cu atât venirea Domnului este mai aproape. Iar Biblia ne spune: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa, 22:21)
Simion Felix Marțian
Siegen, 20 ianuarie 2022
Sonet poștal
Am fost de la-nceput... destinatar, Și când curgea prin caii vremii veacul, Bătut-a-n poarta inimii olacul Venind de peste-al timpului hotar. Iar când goli de vești și soare sacul În vatra vieții mele de hoinar, Citind vedeam prin litere de jar Cum cerului îi înflorea cerdacul. Purtând miresme vii de empireu, Misiva mea părea că-nmugurește Țâșnind în irizări de curcubeu. Într-un prezent etern ea tot vobește, Fiind scrisoarea de la Dumnezeu În care El mi-a scris că mă iubește! Simion Felix Marțian Siegen, 14 ianuarie 2022
Spre tribună, prin poarta uimirii
N-a convocat nimeni mulţimea în pridvorul lui Solomon. Nu, n-a fost evanghelizare organizată, dar rezultatele au fost mai mult decât remarcabile. Extraordinare! Pentru că „numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.” (Faptele apostolilor, 4:4)
Petru şi-a dovedit din nou eficienţa în predicarea Evangheliei, adică însoţirea Duhului în lucrare. Şi, totuşi, ce căutau aceşti oameni în pridvorul lui Solomon, gata să asculte o predică? Răspunsul îl găsim la poarta „Frumoasă”.
Era o zi obişnuită, potrivit relatării lui Luca, în care Petru şi Ioan se îndreptau spre Templu, la ceasul rugăciunii de după amiază.(Fapte, 3:1) La poarta Nicanor, numită şi „Frumoasă”, era un cerşetor, olog din naştere. Aici era adus „să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.” (v 2)
Omul a căpătat îndrăzneală, apelând la mila celor doi, atunci când a văzut „că voiau să intre în Templu”. Explicaţia e simplă: oamenii evlavioşi au şi o inimă largă. Sau ar trebui să aibă. Acesta o fi fost şi raţionamentul ologului.
Un bănuţ aruncat la picioarele lipsite de vlagă ar fi însemnat îndeplinirea unei datorii umanitare. Şi era un gest aşteptat. Dar această atitudine n-ar fi UIMIT pe nimeni, iar pridvorul lui Solomon ar fi rămas gol. Cui ai fi vorbit despre mântuirea în Isus, Petre?
Oricum, nici măcar acest bănuţ nu-l aveau. În schimb Îl aveau pe Christos. Iar cuvintele lui reverberează până azi în inimile credincioşilor: „În Numele lui Isus Christos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” Şi FOSTUL olog „dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble.”
Un gest frumos, dar la care oamenii se aşteaptă, pentru că- nu-i aşa?- suntem „altfel”, nu uimeşte pe nimeni şi oamenii nu pun întrebări. Deci nu aşteaptă răspunsuri. Petru şi Ioan au făcut mai mult de cât se aşteptau oamenii, şi ei plini de uimire au mers în pridvorul lui Solomon. Pentru că, răscoliţi fiind, aveau nevoie de răspunsuri.
Poate că nu vom avea niciodată eficienţa lui Petru. Sau audienţa lui. Dar putem să oferim oamenilor mai mult de cât se aşteaptă prin trăirea noastră şi oamenii vor pune întrebări. Iar răspunsurile sunt pregătite.
Atunci când ai în vedere tribuna, dorind să te adresezi publicului, e bine să treci pe la poartă. Să uimeşti oferind peste aşteptări. Ca să te asiguri că nu vei vorbi singur.
Simion Felix Marțian
Dezgheț divin
Ne bântuie geruri mușcând nemilos Cu colți de cumplite dihănii, Și-n răni suflă vântul țipând dureros În goană nebună de sănii. Cu gheață în suflet și gheață-n priviri, Ne-nghite cu totul decorul, Și aripa frântă-a uitatei iubiri Prin țurțuri își tânguie zborul. Pe sipet în suflet, ce poartă candid Surâsul ca nimb al iubirii, E colbul uitării, obstacol perfid, Un zid împotriva trezirii. Dar, Doamne, noi suntem făcuți să iubim, Tu nu ne-ai făcut robi ai gheții, Aprinde în oameni, cu focu-Ți sublim, Iubirea, ca vector al vieții! Și-apoi în dezghețul zvâcnind radios Și-n clocot de imnuri divine, Țesând armonii să trăim luminos Uniți în iubirea de Tine! Simion Felix Marțian
Sonet lacustru
Selena scrie cu argint pe unde Prin despletirea norilor opaci, Iar aștrii nopții par străjeri posaci Nutrind tăceri venite de niciunde. E, oare, lacul țintuit dibaci, Sau are frâu pe valuri furibunde? O, nu, ci toate-au prins a se ascunde Când auzi Ghenezaretul: Taci! Când mă purta furtuna între maluri, Vâslind bezmetic între „da” și „nu”, Mânat de iluzorii idealuri, În noaptea vieții mele, Doamne, Tu Ai apărut călcând pieptiș pe valuri Și de atunci... furtuna dispăru! Simion Felix Marțian Siegen, 7 ianuarie 2022
Mi-e alb…
Nu mi-e cald, nu mi-e frig, nu mi-e sete, cumva Mi-e, aşa, o simţire aparte; Am găsit! Da, mi-e… alb, şi aceasta-i ceva Mai presus de viaţă şi moarte. Mi-este alb ca-n zăpezi sărutate de ger Sau în puf luminos de columbă, Ca-n culori care vin despletite-n eter Şi în spectrul solar se îmbumbă. Da, mi-e alb ca în spuma adusă de val Sau în laptele-adus de la stână, Îmi e alb ca-n corole de crin, alb floral, Şi mi-e alb cum e albul de lână. Copleşit sunt de... alb şi de ceea ce simt, Şi-nţeleg că această simţire E îndemnul divin ca trăind să consimt Să mă-mbrac în strai alb de sfinţire. Tu îmbracă-mă, Doamne, în haină de in, Ca să port neprihana în mine Ca o horbotă albă, din albul divin, Alb ca dorul curat după Tine! Simion Felix Marțian Vulcan, 4 ianuarie 2019
La moara lui Felix 