Zilele trec cu repeziciune şi Referendumul pentru schimbarea Constituţiei e tot mai aproape. Referendumul pentru familie, pentru normalitate. Zilele zboară şi mă cutremur când văd cum s-au încins spiritele, acolo unde mi-ar fi părut NORMAL ca oamenii să îmbrăţişeze NORMALUL.

Scriam zilele trecute de „pastilele otrăvite” folosite de boicotaci, şi una foarte eficientă s-a dovedit alăturarea referendumului la numele lui Dragnea, personaj extrem de nepopular în această perioadă. Şi-i văd pe oameni împotrivindu-se referendumului, considerând că luptă astfel împotriva lui Dragnea.

Pentru a vedea lipsa de logică a unei astfel de atitudini, voi folosi o comparaţie întâlnită pe internet:
„Ungurii l-au ucis pe Mihai Viteazul, deci eu nu mănânc gulaş.
Dragnea e un hoţ, deci eu boicotez referendumul.”

Mulţimile sunt uşor de manipulat, atunci când nu se documentează, şi când cei care manipulează sunt în poziţii cheie, formatori de opinie, oameni populari. Dar cum s-or fi vândut aceştia? Pentru că văd oameni de cultură (sau incultură?) făcând-o.

Oameni buni, căutaţi adevărul! Mă adresez în primul rând generaţiei mele, oameni care au urât vârtos comunismul, oameni ai Revoluţiei, ai democraţiei reale.

Oare chiar nu înţelegeţi că prin acest boicot îmbrăţişaţi marxismul împotriva căruia am luptat? Marxismul economic a falimentat, dar îşi continuă lupta ca (neo)marxism cultural.

Lupta împotriva familiei tradiţionale a început, teoretic, cu ideologia marxistă, care considera că „familia burgheză” nu mai corespunde noilor relaţii (şi realităţi) sociale. Potrivit lui F. Engels (Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului), femeia urma să fie eliberată, iar familia să devină o instituţie socială. Copiii născuţi în această „instituţie” devin şi ei o problemă socială, societatea îngrijindu-se de ei. De aici până la „amorul liber” n-a mai fost decât un pas. La început în teorie.

Toate aceste teorii întunecate au fost puse în practică după victoria revoluţiei bolşevice din 1917, inclusiv „amorul liber” şi „socializarea femeii”. De altfel la numai două luni de la Revoluţia Socialistă din Octombrie, printre primele decrete date de Lenin se numără şi cele privitoare la „abolirea familiei” şi „abolirea pedepsei pentru homosexualitate”. Un an mai târziu, aceste decrete erau sărbătorite printr-un marş al lesbienelor.

Aceste idei coceau de mult în capetele înfierbântate ale liderilor bolşevici, căci din corespondenţa (1911) lui Lenin cu Troţki, aflăm:
Troţki: „ Fara îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de inrobire a omului. Atâta vreme cât există această opresiune, nu poate fi vorba de adevărata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trait complet traiul. Trebuie de spus mai mult despre asta muncitorilor… “
Lenin: „… Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui sa fie eliminate (…), chiar interzicerea dragostei între persoanele de același sex ar trebui sa fie eliminată”.

Ce e nou în lupta împotriva familiei? Nimic. Aceleaşi idei, acelaşi marxism diabolic, care are acum ca vârf de lance activismul leghebete. Îmbrăţişăm marxismul? S-o facă occidentalii dacă vor, noi suntem sătui de ideologie marxistă.

Să votăm pentru o Românie demnă! Să votăm DA!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 25 septembrie 2018

Am visat liber, pentru că visele nu ne puteau fi interzise. Am visat libertate, privind cu jind peste graniţele închise, am visat democraţie. A venit Revoluţia, şi cu ea democraţia. Adică cea mai înaltă şi mai umană formă de organizare a societăţii, din cele care s-au derulat. Dar nu ideală, cum nimic nu e ideal pe pământ.

Am învăţat din mers regulile ei, aplicate practic. Prin definiţie democraţia este „puterea poporului”, pe care şi-o exercită prin vot. Acesta constituie pârghia de acţiune a democraţiei. Numărătoarea stabileşte decizia, adică voia majorităţii, căreia minoritatea trebuie să i se supună. Altfel, de ce ar lupta aleşii noştri în campania electorală?

Omeneşte, însă, nu poţi suprima drepturile unei minorităţi, drepturi care îi vor fi recunoscute de majoritate. Cu condiţia să nu tulbure viaţa normală a majorităţii. Astfel, convieţuiesc (relativ) paşnic, alături de majoritari şi minorităţi etnice sau religioase.

Nu tot aşa stau lucrurile cu minoritata…sexuală. Homosexualii au existat dintotdeauna şi vor exista mereu. Şi, aşa cum bine ştim, n-au fost tulburări din cauza lor până mai de curând. Adică până când (neo)marxismul cultural şi-a arătat rânjetul. De altfel, în ideologia lor sexualitatea ocupă un rol esenţial, prin aceasta voind să lovească în familie, spre crearea unei lumi noi.

Sunt lucruri în general cunoscute, de aceea este dureros să vezi că acum, când trebuie să facem faţă unui astfel de atac al neomarxismului prin leghebete, ne lăsăm manipulaţi, orbiţi, fără să sesizăm pericolul pe termen lung. Au reuşit propagandiştii leghebete să îmbrobodească români de bine, abătându-le atenţia asupra lui Dragnea, a Bisericii, etc. Învrăjbindu-ne.

Şi o astfel de minoritate care vrea să se impună, conform agendei de lucru a neomarxismului în expansiune, devine agresivă. Ştim bine cum s-au impus în ţările care le-au „dat un deget”. În sprijinul lor vine „corectitudinea politică”. Pollitical correctness nu este doar un concept, este o ideologie a aceluiaşi marxism cultural.

De la această „corectitudine” se ajunge la discriminare pozitivă, în care suntem atât de atenţi cu minoritarii, încât majoritarii îşi sacrifică propriile drepturi. Şi atunci ce mai este democraţia?

Potrivit acestei „corectitudini” trebuie scoşi din vocabular termeni ca „soţ”, „soţie”, „mamă”, „tată” şi alţii care ar putea leza pe cei care nu-şi pot spune astfel.

Această pârghie au acţionat-o musulmanii, minoritate religioasă stabilită de curând în Europa, pentru că-i zgâria pe ochi crucea. Însemnele creştine, ale religiei majoritare, trebuie, din punct de vedere al corectitudinii politice, ascunse. Să nu-i deranjăm pe distinşii noştri oaspeţi.

Democraţia se exprimă prin voia majorităţii, dar aşa cum spuneam mai sus, este uman şi recunoscut dreptul unor minorităţi de a convieţui alături de majoritari. Dar nu când contravin flagrant principiilor majorităţii. Când ne sunt impuse de forţe oculte. Când sunt agresive.

Aceasta nu este lupta homosexualilor, este a propagandei neomarxiste care vrea să schimbe faţa lumii. Şi nu în bine.

Şi, ciudat, se face apel la toleranţa creştină. La iubirea aproapelui. Şi asta din partea unor oameni care prin ceea ce fac, prin ceea ce cred, Îl sfidează pe Dumnezeu. Iubirea aproapelui nu înseamnă călcarea principiilor.

Pentru consolidarea apărării noastre în faţa acestei invazii, votaţi. Votaţi DA!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 18 septembrie 2018

În urmă cu câţiva ani, acest referendum ar fi fost din start un triumf. Sau, mai degrabă, n-ar fi fost necesar. Abia în ultimii ani propaganda leghebetistă s-a intensificat, iar manipularea lor a dus la minarea terenului.

Cei care au căzut în plasa lor sunt tot mai vizibili şi mai vocali în mediul online, oferind surprize neplăcute, când descoperi printre ei oameni de la care aveai…alte aşteptări. Dar se pare că pastilele otăvite, hapuri mascate, şi-au făcut efectul asupra lor.

Urmărind câteva manifestări zgomotoase ale celor astfel trataţi, mi-am propus să revin asupra subiectului, avertizând asupra pericolului altor hapuri.

Aşadar, un al patrulea hap ar fi acela că atitudinea pro referendum, adică familie NORMALĂ, este una retrogradă, specifică oamenilor…mai puţin înzestraţi intelectual. Şi-apoi, se ştie, îl jigneşti pe om spunându-i „urât”, „umflat”, „holbat”, dar îl faci KO doar când îi spui „prost”.

Fiecare e încântat de strălucirea propriei inteligenţe, iar dacă îi spui că atitudinea lui i-o neagă, îşi va schimba atitudinea, doar, doar va fi considerat în continuare deştept. Este o metodă preluată de la comunişti care o foloseau împotriva religiei.

Oameni buni, frumoşi şi deştepţi, lupta noastră pentru NORMALITATE şi pentru viitorul copiilor noştri nu are nicio legătură cu coeficientul de inteligenţă. Şi dacă e vreuna, oricum, îi dezavantajează pe cei ce luptă împotriva normalităţii.

Şi încă ceva: celor care trec în tabăra cozilor de topor, nu le vor adăuga puncte la IQ. Haideţi la vot, pentru familia NORMALĂ!

Al cincilea hap, într-o ordine aleatorie, folosit de activiştii leghebete este acela că referendumul aduce dezbinare în societatea noastră. În românime. Oameni buni, unanimitate era doar în şedinţele comuniste, sau în textele literare care idealizează „unirea-n cuget şi-n simţiri”. Opiniile diferă.

În cazul de faţă, însă, dezbinarea o produc exact acei care se plâng de ea. Dacă în urmă cu câţiva ani ar fi fost consultată populaţia pe marginea acestui subiect, răspunsul ar fi fost aproape unanim spre DA, spre familia formată din bărbat şi femeie. Poate pe ici-colo, câte un excentric să fi fost împotrivă, în dorinţa de a atrage atenţia asupra fadei sale existenţe.

Dacă acum spiritele s-au încins, este tocmai datorită propagandei lor, manipulării şi acestor pastile otrăvite. Ba că-i Dragnea, ba că-i Putin. ba că-i Patriarhul, persoane nepopulare, la un moment dat, supuse oprobriului public.

E de dorit să trăim în unitate, dar nu putem renunţa la principii în numele ei, unindu-ne cu cei care le calcă în picioare. Regret că am prieteni în tabăra cealaltă, dar eu voi vota cu DA. Şi la asta vă îndemn pe toţi. Haideţi la vot!

Doar o pastilă vreau să mai aduc în atenţia dumneavoastră. Se face aşadar caz de faptul că în familia, numită cu tot mai multă ironie, tradiţională, se petrec frecvent scene de violenţă. De abuzuri.

Nu putem nega existenţa lor, dar acestea nu au legătură cu orientarea sexuală. Brutele sunt brute, fie hetero, fie homosexuale. Despre cuplurile homosexuale nu ştim prea multe, pentru că nu s-au prea afişat, dar acolo unde s-a auzit, a fost vorba de tragedii. Gelozii şi crime.

Aşa că homosexualitatea nu ne scapă de brutalitate, aşa cum se insinuează. Votaţi, deci, pentru familia formată din bărbat şi femeie. În care Dumnezeu să dea copii. Şi pace. Pacea Lui, care întrece orice pricepere.

Haideţi la vot!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 14 septembrie 2018

Nu mă aşteptam ca toată lumea să îmbrăţişeze cu entuziasm ideea unui referendum privitor la familie, ştiind cât de virulentă este campania leghebetistă. Era de presupus, deasemeni, să fie oameni dezinteresaţi, absenţi la ce se întâmplă în afara sferei interesului lor imediat.

Dar am fost surprins, totuşi, să descopăr în mediul online declaraţii de genul:”Nu o să merg la referendum”, sau “Voi boicota referendumul”. Şi asta cu emfază nedisimulată. Cu preţiozitatea celui care ştie mai multe decît toţi cei care-l înconjoară.

Sărmanii! N-au înţeles că mişcarea leghebetistă, dincolo de atacurile furibunde, a mai aruncat şi câteva pastille otrăvite. Pe care mulţi le-au înghiţit, lăsându-se manipulaţi.

Prima pastilă este: Referendumul este al pesedeului. Nu sunt pesedist, dar sunt conştient că niciodată corupţia nu a avut o ANUMITĂ culoare politică. Corupţii o vor căuta acolo unde pot să-şi facă jocul. Revenind la subiectul nostru, în urma unei aprinse campanii antipesede, justificate sau nu, oamenii vor zice: cum să mă duc la un referendum organizat de Dragnea? Fals! Referendumul nu-i al lui Dragnea, este al românilor care doresc pentru copiii şi nepoţii lor lumina şi căldura unei familii NORMALE! Veniţi la vot!!!

A doua pastilă nocivă: Referendumul este al Bisericii corupte. Da, s-au descoperit acte de corupţie în Biserică, dar vorbim de Biserica-instituţie, nu de Biserica lui Cristos. Nu-i acelaşi lucru. Iar într-o instituţie sunt oameni şi oameni. Adică şi corupţi.Nu-i rău că presa a dat lucrurile pe faţă, dar campania de presă a fost atât de îndârjită, încât dădea impresia că Biserica se face vinovată de toate neajunsurile naţiunii.

Şi astfel oamenii, manipulaţi, ajung să zică: De ce m-aş duce la un referendum organizat de capii Bisericii, care-s nişte corupţi? Fals, oameni buni! Referendumul nu este al Bisericii, doar că oamenii de bine din Biserică s-au implicat, pentru că au sesizat pericolul. Referendumul este al nostru, al românilor care dorim ca urmaşii noştri să-şi poată striga părinţii fără a-i numerota (părinte 1, părinte 2). Veniţi la vot!!!

O a treia pastilă otrăvită: Trebuie să dovedim că suntem europeni. Vasăzică stăm la masă cu suratele noastre, statele europene, aliniaţi cu ele în PIB, salariu mediu, autostrăzi, etc şi ne mai lipsea doar asta. Legalizarea familiilor homosexuale.Oameni buni, dacă vrem europenizare, haideţi să nu ne mai lăsăm furaţi, nu să ne aliniem cu ei în destrăbălare. Oare chiar ne-am pierdut cu totul identitatea? Ne-am găsit unde să fim europeni! Referendumul nu este pentru europenizare sau dezeuropenizare, ci pentru familii normale. Sau nu mai contează ponderea creştinilor în ţara asta? Haideţi la vot!!!

Mai sunt şi altele, farmacopeea leghebetistă este cuprinzătoare, dar trebuie să le refuzăm. Trebuie să ştim ce vrem. Şi, dragi români, dragi creştini, nu uitaţi: Cu noi e Dumnezeu! Haideţi la vot!!!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 12 septembrie 2018