Când ieși cu Dumnezeu din izolare

DSC_7981

Încă nu ne-am dezmeticit din șocul produs de oprirea planetei. Sau a motoarelor ei. Și, peste toate, mai e și această nefericită izolare la domiciliu cu care nu eram obișnuiți. Parcă nici oxigenul nu ne mai ajunge în casă, obișnuiți fiind să circulăm, mai mult sau mai puțin.

Analizăm în izolarea noastră știrile despre evoluția pandemiei, întrebându-ne când se va sfârși. Iar o criză economică ulterioară este iminentă, având în vedere că a încetat activitatea în multe domenii. Cine ne va oferi soluții pentru toate astea? Politicienii, deocamdată, tac.

Am putea să facem un „studiu de caz” pentru o astfel de situație. În cartea biblică 2 Împărați, găsim scris în capitolul 6 despre asediul Samariei din timpul regelui Ioram. Vedem cum regele Siriei, Ben Hadad, a venit cu întreaga oștire să cucerească Samaria. Asediul a fost unul de durată.

În această izolare, neavând legături cu exteriorul, locuitorii cetății și-au epuizat rezervele de hrană. Ceea ce este scris despre prețul „alimentelor” (găinaț, cap de măgar) întrece și cele mai întunecate prognoze. Ca să nu mai vorbim despre faptul absolut terifiant că au ajuns să-și mănânce copiii.

Regele se vede depășit de situație, dar… caută vinovați. De, meteahnă veche. Așadar, moarte peste tot. Afară armele luptătorilor lui Ben Hadad, în cetate foametea. Locuitorii, epuizați total. Soluții? Omenește, niciuna. Dar Dumnezeu este atotputernic!

Noaptea, „Domnul a făcut să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri…” (Cap 7, v 6) Sirienii au părăsit îngroziți tabăra, abandonându-și toate locrurile, inclusiv rezervele de hrană.

A doua zi locuitorii Samariei erau scăpați de izolarea prin asediu și… cu hrană pe săturate. Fără intervenție armată străină, fără calculele savante ale economiștilor. Dar cu Dumnezeu!

În ceea ce privește situația actuală, se bâjbâie în ceață. Oamenii de știință sunt încă neputincioși în fața virusului ucigaș, iar economiștii total confuzi în privința evoluției lucrurilor. Și totuși lipsește îndemnul la rugăciune. Nu e rușinos să-ți recunoști neputința când ai un inamic care te depășește, mai ales că-L poți avea aliat pe Dumnezeu. Dar oamenii au uitat de El.

Doamne, salvarea e la Tine!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 aprilie 2020

Sonet algebric

Balanță 1

Cu viața-n ecuații echivoce,
Închid necunoscute-n paranteze,
Lăsând egalul să echilibreze
Trăirea din reacții reciproce.

„Dar nu-i corect!”, spun simțurile treze
Prin căutări ce tind să mă sufoce,
„Egal cu…ce?” mai spune-aceeași voce,
„Și ce valori vrei să se raporteze?”

Soluția e, Doamne, tot la Tine,
Și-am învățat de-a dreptul școlărește,
Făcându-mi temele de casă bine,

Că se rezolvă doar dumnezeiește:
Eu sunt egal cu… dragostea din mine
Și valorez cât inima iubește!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 24 aprilie 2020

Nu trageți în bătrâni!

DSCF0717

„Vacanța mare” oferită vârstnicilor de către Streinu-Cercel s-a sfârșit înainte de a începe. Este vorba despre proiectul potrivit căruia cei trecuți de 65 de ani ar fi fost izolați de familie, pentru a fi carantinați în continuare. O măsură „nazistă”, cum o cataloga o parte a presei.

Respingerea proiectului de către Președinte este binevenită, deși nu putem fi siguri nici de sinceritatea lui. E nevoie, oricum, și de electoratul… vârstnic. Dar să lăsăm politica, și să ne întoarcem la acest atac asupra „bătrânilor”. Ce se urmărește, de fapt? Sigur, nu bunăstarea lor. Și dacă virusul care seamănă teroare are o predilecție pentru această categorie de vârstă, de ce să-i strângem la un loc pentru a-i oferi COVID-ului?

Sunt prea multe semne de întrebare. Bunăoară, cine concertează învrăjbirea în țara asta? Da, sunt controverse și dispute peste tot, având criterii etnice, religioase, politice sau… sportive. Dar de curând a apărut și vrajba între diferite categorii de vârstă. Cine are interes să ne învrăjbească?

S-au înfierbântat tinerii strigând că „bătrânii” votează într-un anumit fel, care lor le displace. Ei bine, NU! Votul nu e pe categorii de vârstă, ci și-l rumegă fiecare individ în parte. E drept că pot fi manipulați, dar în aceeași măsură se folosesc stimuli și pentru entuziasmul tinerilor. Tot pentru manipulare.

Un calcul simplu ne arată că cei de +65 ani aveau la Revoluție +35. Adică sunt cei care au dat de pământ nu doar cu Ceaușescu, ci cu un sistem care se credea invincibil și etern. Așa și-au câștigat dreptul la vot. Ei au construit o țară pe care au vândut-o, au furat-o, au distrus-o TOATE formațiunile politice care au trecut pe la Casa Poporului. Pe care tot „bătrânii” au construit-o.

Da, mai sunt doar câteva obiective în țara asta (gen Transfăgărășan, Vidraru, etc) cu care mai putem ieși în față, lăudându-ne. Dar toate construite de ei. De cei puși acum la zid. Trebuie eliminați, căci nu sunt bani de pensii. Și ce dacă au lucrat câte 45 de ani pentru pensie?

Bine că nu se aplică această carantinare barbară. Glumind, mă și vedeam (eu având „doar” 63 de ani) mergând cu sufertașul cu ciorbă pe la carantinați. Îi trecusem pe listă pe Țiriac, Isărescu și Meleșcanu. De trei ciorbe îmi ajunge pensia, căci nu-i specială.

Tineri, este vorba de părinții și bunicii voștri. Iubiți-i, respectați-i, apărați-i! Experiența lor de viață vă este de folos. Și ei mai știu ceva foarte important: să se roage! Chiar dacă au trăit în comunismul ateist, ei Îl mai simt pe Dumnezeu. De Care și voi aveți nevoie.

Să luptăm împreună împotriva învrăjbirii. Și Dumnezeul păcii ne va binecuvânta.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 aprilie 2020

Dealul căpăţânii

Din încreţirea scoarţei tind spre soare
Piscuri semeţe, ce se pierd în nori.
Imaginea lor plină de grandoare
Te copleşeşte şi îţi dă fiori.

Însă niciunul n-are să rămână
Săpat în cronici şi zidit în legi,
Ca dealul cu aspect de căpăţână
Unde-a venit salvarea lumii-ntrgi.

Un deal anost, lipsit de măreţie,
Că numai crucile creşteau pe el,
Avea, la cumpănă de vremi, să fie
Altar de jertfă pentru Sfântul Miel.

Pe fruntea lui s-a înălţat o cruce,
Ca axă pentru-ntregul Univers,
Pe care-un Fiu la Dumnezeu se duce
Şi izbăvirea vine-n sens invers.

Un deal care a zguduit zidirea
Şi-a-nfăşurat-o-n întuneric greu,
Când se stingea în duh Neprihănirea
Şi Dumnezeu striga spre Dumnezeu.

Din dealul cu aspect de căpăţână
Mai curge sângele izbăvitor,
Pământul sterp a zămislut fântână,
Izvor de dor. Dor tămăduitor.

Simion Felix Marțian
Vulcan, martie 2007

Muntele Templului, de la Cirus la Trump

DSC_3646

Potrivit știrilor venite din Israel, s-ar părea că în acest an, Pesach, Paștele evreiesc, va fi sărbătorit într-un mod inedit și… mult dorit. E vorba de sacrificarea mielului pascal pe Muntele Templului. În întâmpinarea acestui deziderat vine cunoscutul „Deal of the Century”, Planul de pace pentru Orientul Mijlociu, propus de Donald Trump.

Acordul acesta recunoaște suveranitatea deplină a Israelului asupra locului sfânt, și stipulează: „Oamenilor de toate credințele ar trebui să li se permită să se roage pe Muntele Templului…” Condițiile politice fiind astfel favorabile, Sanhedrinul nu a întârziat să facă demersuri în acest sens, solicitând aprobările necesare.

Și dacă solicitanții au făcut această asociere între numele Donald Trump și Cirus cel Mare, împăratul persan, se pare că planurile lor merg mai departe în viitor. În timpul domniei lui Cirus evreii au fost eliberați din robia babiloniană, dar li s-a oferit și sprijin pentru zidirea celui de-al Doilea Templu.

Acum se cere acordul de a duce un altar pe Munte, pentru sacrificiu. Altarul este pregătit de anul trecut, și respectă dimensiunile biblice (9mp și 5m înălțime). Sunt pregătite, de altfel, vasele, veșmintele, vinul și untdelemnul. Ar fi prima dată de la dărâmarea celui de-al Doilea Templu (70 dH), când un altar s-ar afla pe Muntele Templului. Dar și un prim pas spre construcția celui de-al Treilea Templu.

Circumstanțele ar fi fost favorabile dacă n-ar fi… Covid 19. Ministerul Sănătății din Israel a interzis ceremoniile ocazionate de Pesach, dar membrii Sanhedrinului mai speră.

Lumea creștină nu este prea interesată de Paștele evreiesc, nici de ritualurile lor. Dar nu se poate ignora faptul că un altar pe Munte, urmat de reconstrucția Templului, sunt lucruri profețite și prefațează… sfârșitul. Care poate fi așteptat cu bucurie sau cu groază.

Așadar, ochii pe Israel, smochinul Cărții. Ceea ce se întâmplă acolo nu este doar politică. Este împlinirea profețiilor. Doamne, luminează-ne!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 aprilie 2020

Creștinii puși la zid pentru… covid

OK

În încercarea (grea) de a defini libertatea, nu poți să faci abstracție de libertatea de exprimare. Doar că prin ea s-a ajuns în situația că oriunde se poate spune orice despre oricine. O fi de bine? Nu prea, însă putem să și ignorăm ceea ce se spune, pentru că, oricum, „glasul măgarului nu se aude în cer”. Adică nu orice opinie contează.

E grav însă când aberații condamnabile ies dintr-o „trâmbiță” autorizată. Un organ de presă ca „The New York Times”, împuternicit cu autoritate publică. Pentru că pe paginile acestuia a apărut un articol intitulat „Drumul spre iadul coronavirusului a fost pavat de creștinii evanghelici”, semnat de scriitoarea Katherine Stewart.

Și aici este vorba de politică, autoarea fiind pornită împotriva Administrației Trump, pe care o vede incapabilă să facă față pandemiei. Dar Trump a fost susținut în campanie de creștini. Iar nucleul său de sprijin se bazează tot pe creștini. Așa că doamna Stewart dă de pământ cu acești „republicani conservatori religioși”, „inamici ai progresului și științei”.

În acest caz nu mai putem vorbi de „glasul măgarului”, pentru că articolul este găzduit de ziarul cu cea mai mare influență din câte se cunosc. Și asta este cu atât mai grav, pentru că poate avea urmări. Această incitare poate duce la represalii împotriva creștinilor.

Se pare că americanii tind să-și uite istoria. Au crescut, s-au dezvoltat ca națiune, au progresat ajungând la strălucire, pentru că s-au bazat pe valorile creștine. Și este la fel de evident că declinul a început cu tendința de a abandona aceste valori. Și dacă vor continua astfel, va urma dezastrul.

Dar nu li se poate „ierta” creștinilor faptul că vorbesc împotriva păcatului într-un oraș cu dezmăț afișat, ridicat la rang de virtute. Sau faptul că luptă împotriva avortului, într-un stat (NY) în care s-a legalizat avortul până în ultima lună de sarcină. Crimă legalizată!

Ar putea rămâne doar un titlu șocant, care să atragă cititori, dar nu va fi așa. Are grijă diavolul de asta. Oricum, „incidentul” ne amintește de sângerosul împărat roman Nero, care după ce a incendiat Roma, i-a învinovățit pe creștini, ca să-și motiveze persecuția împotriva lor.

America, ai fost campioana libertății, exemplu pentru toate națiunile, dar e vremea să revii la libertatea pe care o dă cunoașterea Adevărului. A lui Hristos.
Și pentru că El e calea, ce-i ce-L urmează nu se pot face vinovați de ceva rău.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 aprilie 2020

Dumnezeul meu și-al lui „chiar dacă”

Foc 1

Unul dintre efectele crizei cauzate de temutul virus Covid 19 este și apropierea oamenilor de Dumnezeu. Dacă nu prin sfințenie, măcar prin rugăciuni. Cei care se rugau și înainte, o fac acum mai mult și mai intens. Și asta pentru că nu se cere doar protecție divină pentru propria persoană, ci se fac și fierbinți rugăciuni de mijlocire. Dar se apropie de altarul rugăciunii și cei care l-au neglijat înainte, sau chiar l-au ignorat total.

Acesta este un lucru bun. Dar, oare, cum ne rugăm? Cu credință, evident. Trebuie să credem că, ocrotiți de Dumnezeu fiind, virusul ne poate ocoli. Sau că, afectați fiind, Dumnezeul căruia ne rugăm ne poate vindeca. Pentru că este Dumnezeul care ne-a creat și El poate învia morții și orice cuvânt al Lui este plin de putere.

Privim însă în jur și vedem că lucrurile stau puțin… altfel. Da, vedem oameni ai lui Dumnezeu contaminați de boală, sau trecând dincolo de ea… spre cer. Oare ei nu se rugau? Oare nu i-a iubit Dumnezeu? Ba da, dar rugăciunea făcută cu credință înseamnă și acceptarea voii lui Dumnezeu. Ne este greu, în limitarea noastră, să înțelegem, dar Dumnezeu are planurile Sale.

Cartea profetului Daniel ne vorbește despre anii de robie din Babilon și în capitolul 3 găsim istoria fascinantă a celor trei tineri care l-au înfruntat pe împăratul Nebucadnețar. Când împăratul a poruncit ca toți oamenii să se închine statuii unui zeu, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au refuzat, deși pentru asta urmau să fie aruncați în foc.

Confruntați cu împăratul, ei au declarat: „Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins.” (Daniel, 3:17) Aceasta este credință! Dar ei au continuat: „Și CHIAR DACĂ nu ne va scoate(…) nu ne vom închina chipului de aur.”(v 18) Aceasta înseamnă acceptare! Și înțelegere că Dumnezeu are propriile-I planuri. Iar Dumnezeu i-a scos vii din flăcări.
Crezând, vom vedea minunile lui Dumnezeu. Dar trebuie să știm că voia Lui este suverană și că ele se vor produce când El va hotărâ. Ne rugăm adesea ca Tatăl nostru să ne ridice o povară prea grea pentru umerii noștri. El o va face, sau… ne va întări umerii. La fel se întâmplă și cu obstacolele pe care le întâlnim în cale și pentru îndepărtarea cărora ne rugăm. Poate că ne va răspunde ajutându-ne să le ocolim. Sau să trecem peste ele.

Să ne amintim și de cuvintele lui Habacuc: „CHIAR DACĂ smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri în staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc, 3: 17-18)

Doamne, ferește-ne de încercare, sau… pregătește-ne Tu pentru tot ce vei îngădui în viața noastră! Și cu inima plină de pacea Ta să vedem „binele” prin ochii Tăi. Pentru că Tu ești dragoste.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 31 martie 2020