Cine s-a îndoit de victoria conservatorilor polonezi în alegerile prezidențiale? Cei ce cred că nu mai există popoare cu demnitate națională, cu coloană vertebrală. Popoare care-și respecră istoria și-și croiesc viitorul fără a da socoteală celor care vor să-i manipuleze. Dar această victorie încurcă agenda de lucru a celor de la Bruxelles. Sfidând, însă, sforăriile acestora, poporul polonez a ales: Duda, președinte!

Nu știu prea multe despre președintele polonez, și nici nu intenționam să intru în amănunte. Dar ceea ce se știe cu siguranță este că a fost ales democratic, lucru certificat de altfel de autoritățile electorale. Atunci de ce spumegă cu furie Bruxelles-ul? Și de ce se aliază cu opoziția poloneză împotriva câștigătorilor? Să fie acesta un aspect mai nou al democrației?

Și pentru a dovedi că nu este un stat-marionetă, Polonia intenționează acum, înfuriindu-i și mai mult pe cei de la Bruxelles, să se retragă din Convenția de la Istambul.

Ce este această convenție? O convenție internațională care are în vedere combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Ea a fost semnată de 46 de state, dar ratificată de doar 34, printre care și România (2016). O convenție de aplaudat, am putea spune. Doar că a fost redactată cu șiretenie. Și așa, ca la formularele bancare, s-a introdus ceva ce putea fi ușor de trecut cu vederea. Și astfel avem primul tratat internațional în care se face distincție între „sex biologic” și „gen”.

Acum, scuturându-ne de orice naivitate, să ne întrebăm: care dintre aceste două pârghii legislative va fi folosită? E puțin probabil că se va interveni atunci când Gheorghe, luând-o pe ulei, își suduie nevasta. Dar e sigur că se va apela la această convenție pentru introducerea ideologiei de gen în învățământ. De fapt, asta se urmărea. Și de aceea intenționează Polonia să se retragă.

Este total antidemocratic modul „european” în care este atacat un stat (încă) suveran. Și acum… surpriza! Cine orchestrează atacul împotriva Poloniei? Europarlmentarii USR, în frunte cu tovarășul Cioloș. În urmă cu doar trei zile, amintiții politicieni au adresat o scrisoare Comisiei Europene, acuzând Polonia.

Este știut faptul că în fiecare țară europeană există legi specifice privind violența domestică. De ce mai trebuia o Convenție Internațională? Doar pentru punctul ei „secundar”: genul. Polonia s-a trezit. România doarme legănată de Cioloș și… alții.
Așadar, tonul la cântec: Deșteaptă-te române!

Simion Felix Marțian

Atacurile împotriva creștinismului s-au intensificat peste tot în lume, indiferent ce formă au îmbrăcat. Dar persecuția din China comunistă a atins cote alarmante. Ba chiar ultimul val de prigoană pare să fi depășit și acțiunile lui Mao Zedong din anii 1960.

Și cu toate că întreaga economie a Chinei a fost afectată, prigonitorii se folosesc de „criza Covid” ca de o minge ridicată la fileu. S-au interzis, astfel, întrunirile religioase, chiar și cele din case, în familie, considerându-le periculoase.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că familiile sărace au devenit… și mai sărace, afectate de actuala criză, guvernul chinez a folosit și această pârghie. Adică au amenințat familiile de credincioși cu sistarea subvențiilor sociale. Ba mai mult, au retras ajutorul acordat unor persoane cu dizabilități, doar pentru credința lor creștină.

Reprezentanți ai autorităților au intrat în case de creștini, obligându-i să renunțe la simboluri creștine pentru a pune în locul lor tablouri cu Mao Zedong. Este îngrozitor ce se întâmplă. Să fii pus în situația de a alege între pâine și credință!

Când ești în siguranță, la adăpost de persecuție, ai spune cu exaltare că alegerea e simplă: Isus! Dar când îți auzi copiii plângând de foame, s-ar putea să ți se zdruncine credința, iar înmulțirea pâinilor să îți pară atât de îndepărtată. La fel și Pâinea care S-a coborât din cer. Da, alegerea este simplă din fața tastaturii, dar nu și când simți lațul strângându-se.

Știm că numărul martirilor va crește, dar acum, cât ÎNCĂ mai suntem în siguranță, să ne rugăm pentru cei persecutați. Pentru că nu știm când vom fi și noi supuși testului credinței. Sau ce formă va lua persecuția cu care ne vom confrunta.

Da, când ești pus în situația de a alege între pâine și… Pâine, optezi pentru Cea venită din cer. Dar, practic, nu e ușor. Căci atunci când îți trosnesc oasele în încleșterea menghinei asupririi, îți trosnește și credința. Doar Duhul lui Dumnezeu ne întărește.

Doamne, întărește-Ți copiii de pretutindeni, să rămână în picioare în fața furtunii până la apropiata Ta venire!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 iulie 2020

Căderea Constantinopolului a fost una dintre cumpenele marcante ale istoriei, una dintre „orele astrale ale omenirii” cum avea să se exprime Stefan Zweig în cartea sa având acest titlu. Aceasta se petrecea în anul 1453, iar strălucitoarea capitală a Imperiului Roman de Răsărit a devenit Istanbul, capitală a Imperiului Otoman cuceritor.

Printre comorile arhitecturale ale orașului, la loc de cinste, având întâietate, era Catedrala Hagia Sophia, a cărei construcție a fost finalizată în anul 537, în timpul domniei lui Iustinian I. Impresionat de grandoarea construcției, Mehmed II nu recurge la demolarea ei, ci la schimbarea destinației. Și astfel Catedrala strălucitoare, măreț simbol al creștinismului timp de aproape un mileniu, a devenit moschee.

Și pentru a corespunde noii destinații, i s-au adăugat patru minarete. Timp de aproape o jumătate de mileniu aici a fost loc de închinare pentru musulmani, până în anul 1935, când Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, a transformat-o în muzeu. A fost o măsură înțeleaptă, o abordare conciliantă, astfel că de frumusețea mărețului edificiu au putut să se bucure turiști din lumea întreagă, indiferent de religie.

Dar recenta hotărâre a președintelui turc Erdogan îi va reda statutul de moschee! De ce? Greu de răspuns. Se speculează doar că ar vrea să abată atenția poporului de la criza economică. Dar gestul său gratuit,  de buldog care-și marchează teritoriul, este un afront adus lumii întregi și poate afecta relațiile internaționale.

Nu ne așteptăm la reacții de împotrivire din partea UE, pentru că Europa „creștină” își închide ea însăși bisericile, sub avalanșa adusă de noul trend marxist. Dar SUA? Dar Rusia ortodoxă? Pentru că Erdogan nu a recurs la această măsură din nevoia de spațiu de închinare. A făcut-o doar sfidător.

Am subliniat și cu altă ocazie că e nevoie de creștinism real, de credință sinceră, mai mult decât de clădiri. Dar tocmai această credință, șubrezită vizibil, se află între atacul islamului dinspre est și al ateismului marxist dinspre vest.

Nu elogiem nici construcții, nici constructori, rămânând doar la aspectul spiritual al problemei. Și este dureros să constatăm cum creștinismul este într-un declin fără precedent. Acest lucru ne amintește de cuvintele Mântuitorului: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca, 18:8)

Da, mântuirea este personală, dar nu putem rămâne indiferenți la ceea ce se întâmplă. La mântuirea semenilor. „Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa, 22:20)

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 16 iulie 2020

În ce context am putea, oare, să alăturăm cele două nume? Păi, despre Isus se poate spune că SIGUR a murit și pentru mântuirea celebrului actor. Cât despre acesta, s-ar putea opina că PROBABIL a fost interesat de oferta veșnică făcută de Mântuitor. Și… cam atât.

Dar iată că nebunia stângistă care face valuri mari în America îi așază în aceeași tabără: „supremația albă” urâtă de „antirasiști”! Astfel, scriitorul american Shaun Kig, activist pentru justiție socială și susținătur al mișcării BLM, instigă vehement la demolarea statuilor care-L reprezintă pe Isus.

Curată nebunie. Pentru că nu trebuie să fii teolog ca să știi „versetul de aur al Bibliei”, în care ni se spune că Isus a fost dat ca jertfă „pentru ca ORICINE crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”(Ioan, 3:16) Și sunt de asemeni foarte cunoscute cuvintele Mântuitorului: „Veniţi la Mine, TOȚI cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei, 11:28) Numai o minte bolnavă poate să vadă rasism sau discriminare în cuvintele „oricine” și „toți”.

Știm că statuile nu sunt vitale pentru credință, ele având valoare doar în artă, în măsura în care sunt excutate cu măiestrie. Dar aversiunea aceasta împotriva a tot ce reprezintă creștinismul, credința mântuitoare, este îngrijorătoare. Pentru că știm că lucrurile nu se vor opri aici.

Dar numele eternului cowboy ce caută în balamucul ăsta? Ei bine, se pare că John Wayne era prea alb și avea ceva idei rasiste. Și încă ceva: nu-i iubea pe homosexuali. Și asta-l face condamnabil, în opinia „epuratorilor”. Are dosar pătat.

Și pentru că aeroportul din Orange-California încă se mai numește „John Wayne”, se impune urgent redenumirea lui. Aceasta este părerea democraților anti-democrație de pe extrema stângă. Chiar așa, cum să aterizezi pe un aeroport care poartă numele unuia care nu a fost activist. Știm noi de care.

Pe John Wayne nu-l mai interesează cum se numește aeroportul. Și nici pe noi, atâta vreme cât funcționează. Nici pe Isus nu-L interesează atitudinea oamenilor față de statui, ci față de El. Vede că jertfa Sa a fost zadarnică pentru mulți oameni. Foarte mulți. Prea mulți.
Doamne ai milă de noi!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 iulie 2020

Am crezut că le-am văzut pe toate, iar de când cu nebunia marxiștilor demolatori de statui și… civilizație, mi-am zis că nu mă mai poate mira nimic. Căci mișcarea BLM, oscilând între sminteală și nesocotință, depășește și imaginația bolnavă a celor care trag sforile.

Dar a venit bomba: Isus trebuie să fie de culoare! Musai negru. Acesta-i trendul. Dacă n-ai negri în anturajul tău, ai dosarul pătat, cum era în comunism. Doar că acolo trebuia să fii sărac și fără intelectuali în familie ca să fii „element pozitiv”. Dar, măi tovarăși, Dumnezeu nu are nevoie de un „dosar de cadre”. Nici de promovarea voastră.

Haideți să ne lămurim, tovarăși. Isus a venit în lumea noastră cu o misiune divină, care vă viza și pe voi. Adică, mântuirea. Și pentru că trebuia să aibă o natură umană, a luat trăsăturile poporului în care S-a întrupat. Adică, a poporului evreu.

V-ați apucat să demolați reperele istoriei, dar ce v-a cășunat pe geografie? Pentru că Betleemul nu e în Etiopia, Nazaretul nu e în Gabon, iar Ierusalimul nu e în Uganda. Și atunci de ce nu am rămâne fideli adevărului istoric? Și culorilor originale.

Adevărul este că mărșăluitorii demolării nu prea știu ce sunt astea. Dar ce ne facem cu reprezentanții „bisericii”? Pentru că Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, care este șeful Bisericii Anglicane, a îmbrățișat ideea cu entuziasm. Ba chiar a hotărât să instaleze în altarul Catedralei St Albans o replică a tabloului „Cina cea de taină”, în care Isus să fie negru.

Un val de ură se revarsă împotriva Bisericii, și era de așteptat. Dar acestor promotori ai stângismului toxic le scapă un lucru pe care orice închinător „în duh și în adevăr” îl cunoaște. Și anume, că Isus este Christosul înviat și că se află la dreapta Tatălui. Și că nu are nevoie de portrete. Indiferent de culoare. El strălucește în inimile celor ce I se închină cu recunoștință pentru jertfa mântuitoare.

Aș încheia cu afirmația Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan, 8:12)
Iar Lumina nu poate fi neagră, tovarăși.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 iulie 2020