„Hannibal ad portas!” Acesta a fost strigătul de groază al romanilor, „Hannibal la porți”, când generalul cartaginez se apropia de Roma în fruntea armatei sale de pedestrași, călăreți și…elefanți, în timpul campaniei sale de cucerire.

Mi-am amintit de Hannibal, „părintele strategiei”, și de războaiele punice, citind zilele astea despre expoziția deschisă la Roma dedicată culturii și civilizației cartagineze. Asta dovedește că romanii de azi nu mai au resentimente, chiar dacă înaintașii lor foloseau numele lui Hannibal pentru a-și speria copiii când erau neastâmpărați.

Un lucru lăudabil, această expoziție. Doar că organizatorii au găsit cu cale să folosească statuia zeului Moloh ca piesă centrală, „atracția” forte. Este vorba de un zeu antic devorator de copii. El este menționat în Biblie, atât în Vechiul Testament (Levitic, Împărați, Ieremia), cât și în Noul Testament (Faptele apostolilor), prin interdicția stabilită de Dumnezeu de a i se aduce închinare.

Este zeul căruia i se aduceau ca jertfe copii, fiind aruncați în foc. Statuia zeului a fost ridicată inspirându-se dintr-un film italian din 1914(!). În film, în pântecele zeului era un cuptor de bronz în care ardea focul în care erau aruncați copiii aduși ca sacrificiu.

Nu poți, astfel, să nu pui întrebarea: Oare din tot ce înseamnă cultura cartagineză, acesta este lucrul cel mai semnificativ? Și încă ceva: statuia zeului a fost amplasată la intrarea în Colosseum! Ori acest loc, dincolo de a fi o atracție pentru turiștii iubitori de istorie și amatori de antichități, este și loc de pelerinaj pentru creștini.

Colosseumul este considerat loc sacru, amintind de miile de creștini care au murit aici în luptele cu gladiatori sau sfâșiați de fiare, în timpul valurilor de persecuție cunoscute. Un loc al martirajului și al comemorării, străjuit -iată!- de statuia unei zeități păgâne.

Nu este întâmplător, ci este un atac împotriva Bisericii creștine. Și acest lucru se întâmpă la Roma, cetatea care mai poartă ecoul pașilor apostolului Pavel. Și ai apostolului Petru.

Se-ntunecă orizontul, dar Lumina va fi cu atât mai vizibilă.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 22 noiembrie 2019

Paradoxul din titlu este unul dintre multele cu care încearcă să ne obișnuiască neomarxismul contemporan. Ce contează valoarea, în opinia lor, dacă nu este și „corect politic”. Acest concept de „political correctness” ne uimește atunci când este aplicat cu discriminare pozitivă, anumite minorități fiind „ținute în brațe”.

De ce…anumite? Bună întrebare. Citeam deunăzi că în Italia, țară creștină și democratică, creștinii evanghelici , minoritari fiind, sunt discriminați și li se închid bisericile. Se pare că minoritățile apărate, promovate și… impuse de progresiști în numele „corectitudinii politice” sunt doar cele care pot îndeplini rolul de factor destabilizator al unei societăți conservatoare, cu valori morale sănătoase.

Titlul mi-a fost inspirat de „cazul” Andrei Șerban, mult mediatizat în spațiul virtul în aceste zile. Nu știu câți români i-au urmărit cariera de succes ca regizor în SUA și profesor emerit la Universitatea Columbia, dar el a revenit în atenția publicului de curând, fiind invitat de către realizatoarea Eugenia Vodă la emisiunea „Profesioniștii”, pe TVR.

Un regizor și profesor de succes, având un contract pe viață cu amintita universitate, și-a dat demisia. Cauza? Întălnirea dureroasă cu propaganda neomarxistă. Și ne spune el cum, rămânând o catedră liberă, urma să angajeze un nou profesor. Iar indicațiile erau ca persoana angajată să aparțină OBLIGATORIU categoriilor „defavorizate”.

Nedumerit că se exclude criteriul valorii, Andrei Șerban a fost „pus la punct” de mai marii instituției. Și într-adevăr, n-a fost angajat cel mai bun, ci un altul care corespundea doar pentru că avea o orientare sexuală… deosebită.

Paharul s-a umplut când la o audiție pentru admitere, o persoană transexuală a ținut să prezinte monologul Julietei. Regizorul vedea în acest personaj, fata de 14 ani, ingenuă, așa cum a creat-o Shakespeare și nicidecum… altceva. Reticența sa n-a fost bine văzută de colegi, iar maestrul s-a retras.

Încotro se îndreaptă lumea? Și cine stă în spatele acestui neomarxism? Și încă o întrebare dureroasă: Dacă astfel de lucruri se întâmpă la „case mari”, ce va fi în țărișoara noastră, cu politicieni marionetă în mâinile progresiștilor? Mă întreb și eu, pentru că suntem în preajma alegerilor.

Doamne, dă-ne înțelepciune! Și Te mai rugăm ceva: Binecuvântează România!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 7 noiembrie 2019

Luptele politice sunt tot mai înverșunate, în toate țările lumii, iar arsenalul folosit este tot mai diversificat. Nu e surprinzător, deci, că se recurge la paranormal, chiar dacă deviza lumii contemporane este pragmatismul.

Ne este binecunoscută vâlva creată la noi, la alegerile din 2009, când s-a invocat folosirea „flăcării violet”, un concept ezoteric. Atunci, atât Mircea Geoană, cât și Traian Băsescu, au recurs la serviciile parapsihologului Aliodor Manolea, pentru folosirea acestei „tehnici” în alegeri.

Dacă termenii din esoterism au o sonoritate oarecum interesantă, ni se pare amuzant când auzim că se recurge la… vrăjitoare. Și totuși, ele sunt tot mai prezente în viața politică a Americii. Suprinzător, am putea spune. Dar sunt angrenate în războiul împotriva lui Donald Trump.

Nu sunt analist politic, și nu-mi exprim opinia asupra politicii lui Trump. Chiar dacă este cel mai puternic om de pe planetă. Sau, poate, tocmai de aceea. Dar subiectul este intruziunea vrăjitoarelor în viața socială, și încă la un asemenea nivel.

Acțiunea lor din 2017, împotriva lui Trump, a fost mult mediatizată, ele creând și un eveniment pe Facebook, numit „Mass Spell to Bind Donald Trump Feb. 24th”.
Un an mai târziu s-au mobilizat din nou, făcând ritualuri împotriva judecătorului conservator Brett Kavanaugh, care a fost numit de Trump la Curtea Supremă.

Și iată-ne în toamna anului 2019. Împărtășind opinia adversarilor politici ai Președintelui, vrăjitoarele au considerat că acesta trebuie să cadă. Și au hotărât să-l „lege” prin ritualuri oculte. În acest sens s-au coalizat din nou, pe 25 octombrie, în preajma festivalului satanic de „haloin”.

Curios, dar vrăjitoarele cred că fac bine. Adică fac un serviciu națiunii, Trump nefiind președintele potrivit. Dar, indiferent cum ar fi, sau ce ar face Trump, NICIODATĂ nu se poate obține ceva bun prin vrăjitorie. Acestea aparțin răului. Și ne mai mirăm că politica e murdară.

Totul ar putea fi bine și frumos, în America, în România și pretutindeni, dacă aceste „mijloace” a fi înlocuite cu rugăciuni. Sincere și fierbinți. Iar noi suntem la un pas de alegerile prezidențiale. Se vor folosi flăcări…colorate? Sau vrăjitorii? Haideți să ne rugăm, creștini!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 1 noiembrie 2019