Că suntem în plină criză creată de COVID 19, nu poate nega nimeni, indiferent de tabăra în care s-ar afla. De ce, tabere? Pentru că vin știri contradictorii, unele spunând că situația nu este atât de gravă pe cât se pare, altele mărind voit dimensiunile dezastrului.

Se spune că unele sunt lansate de Rusia și susținătorii ei, care vor să destabilizeze UE, iar celelalte… Dar, totuși, unde sunt SUA și China în această ecuație? Încâlcită treabă, ca peste tot unde este vorba de politică. Și murdară.

Se trag sfori peste capetele noastre și, oricum, nu vom ști niciodată devărul. Așadar, indiferent de gravitatea situației, un lucru e cert: virusul ucigaș face victime. Da, se moare! Și acest lucru crează panică. Pentru că oamenii nu sunt pregătiți să moară. Chiar și printre cei ce sunt convinși de viața viitoare, sunt puțini care ar putea afirma cu sinceritate: sunt pregătit să mor!

Groaza a cuprins pământul, căci oamenii s-au convins că nu-i vorba doar de un „bau-bau” jurnalistic. În toată această panică generalizată, ar părea deplasată o întrebare de genul: poate aduce ceva bun acest virus? Și, totuși, de ce să nu recunoaștem că adesea ies lucruri bune din cele mai potrivnice situații.

A circulat mult pe internet în ultimele zile relatarea unui medic din Lombardia, despre situația dramatică din spitalul unde , alături de colegii săi, lupta în prima linie pentru salvarea celor contaminați. Imaginile sunt de coșmar. În toată această grozăvie a apărut, ca o figură luminoasă, un pastor de 75 de ani, care deși știa că sfârșitul îi este aproape, îi mângâia și-i îmbărbăta pe muribunzi, citindu-le din Biblie.

Medicii, epuizați, au fost puși în situația de a-și recunoaște limitele, dar prezența acestui pastor i-a ajutat să înțeleagă că dincolo de limitele umane este atotputernicia lui Dumnezeu. Pastorul a murit, cum era de așteptat, dar a semănat Cuvântul, iar medicii, care până atunci se declaraseră atei, L-au cunoscut pe Dumnezeul mântuirii.

Au murit și câțiva dintre medici, iar cel care relatează aceste lucruri se așteaptă și el să moară. Dar frica de moarte i-a pierit odată cu necredința. Acum știe că-l așteaptă veșnicia lui Dumnezeu.

Epidemia a adus nenorocire și tragedii în familii. Și multe, multe lacrimi. Dar iată și câte un fruct nu doar comestibil ci de-a dreptul delicios. Pentru că a creat conjunctura și, așa cum știm, Cuvântul aduce rod.

Să folosim deci situația, vestind Evanghelia. Și să ne rugăm nu doar pentru protecție împotriva bolii, ci și pentru putere și îndrăzneală în a o vesti. Pentru că oamenii au nevoie, prioritar, de mântuire.
Luminează-ne, Doamne!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 19 martie 2020

Mult trâmbițata (și controversata) Lege a vaccinării a primit aviz favorabil din partea Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, luni, 2 martie. Încă un pas până ne va fi bătută în poartă în cel mai curat stil totalitar. Așadar, vaccinarea devine obligatorie.

Personal nu am nimic împotriva vaccinurilor, fiind și eu vaccinat, dar o lege care să impună asta, pute. Ce e cu de-a sila e viol, oricum am interpreta-o. Și având în vedere că în țară părerile sunt împărțite, ar fi fost necesare dezbateri publice.

În locul dezbaterilor, însă, am avut „dialogurile” de pe rețelele de socializare. Cu limbajul și atitudinea specifice unei peluze giuleștene când e meci în zi cu ploaie. Iar legiuitorii și-au văzut de ale lor.

De ce nu se întreabă, oare, domniile lor ce-or avea oamenii împotriva vaccinării? Pentru că nu e vorba nici de concepte filozofice, nici de dogme religioase, așa cum se insinuează. Este vorba de lipa de încredere a oamenilor atât în vaccinuri, cât și în sistemul sanitar. Da, oamenii, vaccinați de altfel, au auzit și despre experimentele cu viruși de laborator, și despre tendința de control asupra populației, dar și despre nepăsarea celor răspunzători de sănătate.

Și sunt informați, de asemeni, și despre războiul miliardelor de dolari din spatele companiilor farmaceutice. De aceea omul care s-a vaccinat atunci când vaccinul era vaccin, refuză să-și facă din copil un cobai.

Să ne amintim despre nenorocitul virus HIV, care între anii 1989-1992 a infectat ÎN SPITAL peste 13.000 de copii. Prin „înțepare” căci așa se transmite. A rămas un mister, știindu-se doar din ce a „transpirat” că e vorba de un virus din laborator. Și, evident, un experiment. Ce-o fi căutat pe la noi?

Jumătate dintre acești copii au murit. Și acum du-te matale, legiuitorule, într-o casă în care tronează portetul îndoliat al unui copil, și explică familiei că ai un experiment nou-nouț și ești în căutare de alți cobai. Poate experimentezi și sărutul cu toporul.

Cât despre încrederea în sistem, să amintim scandalul Hexi Pharma. Firma furniza dezinfectanți în peste 100 de spitale din țară, cu care avea contract. Dar pentru că în toate e vorba de bani, au diluat soluțiile, făcând „economie” de substanță activă, făcându-le, astfel, ineficiente.
Câți oameni or fi murit din cauza infecțiilor, pentru că că se folosea „apă de ploaie”? Pe cine interesează, căci produsele erau avizate de Direcția de Sănătate Publică. Și vă mirați că oamenii sunt neîncrezători?

Ar fi de dorit să aveți o preocupare sinceră pentru sănătatea publică, domnilor, dar e vizibil că este vorba doar de bani. Cum poți obliga un om să fie… sănătos? De ce v-ar crede părinții sceptici că sunteți interesați de sănătatea copiilor lor, când voi încurajați avortul, iar în spitale se moare de infecții intraspitalicești.

Potrivit noii legi, vaccinarea copiilor devine obligatorie. Părinții care refuză vaccinarea au la dispoziție un an în care sunt „consiliați”, încercându-e lămurirea lor, și dacă nici după acest termen nu sunt de acord, sunt amendați. Deci, 10.000 de lei și scapi de ceea ce n-ai dorit. Așa că până la urmă tot de bani este vorba.

Era nevoie de o lege a vaccinării? Unii spun că „da”, alții spun că „nu”. Dar este cert că e nevoie de o vaccinare a legii. Pentru sănătatea ei în adevăr și dreptate. Adică pentru vindecarea ei de corupție. Doamne, lumineză-ne Tu!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 5 martie 2020