Între libertate și lesă

  Este vorba, da, despre libertatea de exprimare, garantată în orice democrație sănătoasă, și lesa… corectitudinii politice. Adică acel concept folosit ca lozincă de cei care ies la defilare cu stafia lui Marx. Această „corectitudine” este impusă prin reguli ferme sau doar sugerate, și are ca scop susținerea UNOR minorități expuse, chipurile, la discriminare. Dar NUMAI acele minorități cu care se urmărește smintirea normalității.

 Potrivit acestui concept, Biblia conține un discurs al urii (hate speech). Tocmai Biblia, cartea de căpătâi, căreia chiar și cei care-i neagă mesajul mântuirii, îi recunosc rolul civilizator. Așadar, citarea unor versete din Biblie care spun păcatului păcat ar intra sub incidența legii.

  Un caz mult mediatizat este cel al parlamentarei finlandeze Päivi Maria Räsänen, care s-a încheiat ieri, 30 martie, cu victoria sa. A învins libertatea de exprimare. În Parlamentul Finlandez încă din 1995, Päivi Räsänen, de profesie medic, a ocupat funcția de președinte al Partidului Creștin Democrat, dar a fost și la conducerea Ministerului de Interne (2011-2015).

 Ea s-a făcut „vinovată” prin faptul că și-a susținut părerea despre familie, folosind citate din Biblie. Acolo unde lucrurile sun clare privitoare la „un bărbat și o femeie”. Opinia ei a fost publicată într-o boșură în anul 2004, susținută apoi într-o emisiune radiofonică în 2018 și în cele din urmă postată pe Twitter în 2019. Toate acestea au fost capete de acuzare, susținându-se că afirmațiile sale incită la ură împotriva… unei minorități.

 Împreună cu  Päivi Räsänen a fost trimis în judecată și episcopul Juhana Pohjola, carea și-a oferit sprijinul la apariția broșurii incriminate și care se intitulează „Bărbat și femeie i-a creat – Relațiile homosexuale și percepția creștină despre om”.

 Cazul s-a bucurat de o largă susținere în toată lumea, atât prin rugăciunile bisericilor cât și prin manifestații. Și chiar dacă se văd norii negri ai dictaturii marxiste, ieri soarele libertății a strălucit. Iar Statul finlandez a fost obligat la plata a 60.000 de euro cheltuieli de judecată.

 Ar trebui să fie un precedent încurajator, iar noi să ne declarăm credința cu îndrăzneală. Dar, oare, până când? Doamne, dă-ne putere!

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 31 martie 2022

Război și patriotism… la sfert

O știre care a făcut valuri zilele astea în mediul online este cea privitoare la o eventuală mobilizare a rezerviștilor. Aceasta, evident, pornind de la situația conflictuală de la granițele țării. Așadar, la arme! Cine? Toți BĂRBAȚII între 18 și 63(!) de ani, de oriunde s-ar afla. Cei aflați în țările Europei, să se prezinte la unitățile militare în termen de 5 zile, cetățenii români aflați pe alte continente, în 15 zile. Dacă se va declara stare de urgență sau război.

 Știrea a provocat tulburare și reacții diverse, dar cu adevărat șocant a fost rezultatul unui sondaj: în caz de război, doar 26 % dintre români sunt dispuși să rămână în țară și să lupte.Argumentele sunt multiple și nu pot fi ignorate:

-„Pentru ce să luptăm? Să apărăm averile celor care au furat țara?”

-„Pentru cine să luptăm? Pentru politicienii care se lăfăie și ne batjocoresc?”

– „Ce să apărăm, căci țara a fost vândută! Multinaționalele să și le apere proprietarii.”

Cei aflați departe de țară, au propriile motivații:

-„Am fost alungați din țară prin distrugerea economiei, și acum când ne-am făcut un rost pe aici să lăsăm totul baltă? Ne plătește Johannis ratele la bănci?”

  Și… etc, etc. Personal, nu comentez. Oricum, la vârsta mea nu mă primește pe front nici ca fotograf. Ceea ce mă frământă este altceva. Mai întâi, o observație: pe front se luptă doar dintr-un adânc sentiment patriotic, sau… pentru bani. Aceștia din urmă fiind mercenarii.

 Eliminând mercenariatul, rămânem la patriotism. Și rezultatul sondajului se explică. Patriotismul a murit în România. Cândva se cultiva încă din școală, dar se pare că cineva a fost interesat să nu mai fie așa. Mai întâi s-a renunțat la arta care încuraja patriotismul: literatură, muzică, arte plastice, cinematografie. S-a inoculat ideea că ar fi desuete și că patriorismul e de sorginte comunistă. Nimic mai greșit!

  Apoi s-a lovit în pilonii de bază ai acestui sentiment: istoria și credința. S-a afirmat că istoria noastră e falsă, că a fost „cosmetizată” de comuniști și că strămoșii noștri nu au fost nicidecum „mari” și nici „viteji”. Au fost doar lași și oportuniști. Nu știu cine a concertat această dezinformare, dar a prins. Naționalismul a fost văzut ca o ciumă, iar orele de istorie reduse. În timp ce alte țări își promovau cultul eroilor.

  Cât despre credință, a fost atacată mai rău ca în comunism. Iar generația tânără, confuză și debusolată, a mușcat momeala. Și chiar au crezut că Dumnezeu aparține trecutului, iar Biserica este anacronică.

  Cei ce s-au bucurat de ceea ce au obținut, se miră acum de rezultatul sondajului. Dar, ce-ați făcut cu patriotismul? Cu ce vreți să îndemnați oamenii la luptă?

  La acestea am mai putea adăuga și demasculinizarea. Atât prin asaltul celor care susțin teoria idioată a genului ciudat (sau fluid), cât și prin ofensiva feministelor, care vor participare egală în toate activitățile. Se pare că nu și pe front. E mai greu acum să scoți un bărbat de la pensat să-l duci pe front, dacă nu a văzut arme decât pa Netflix.

 Nu, nu poți trimite oamenii pe front cu amenințarea pușcăriei. Pentru că nu știi la ce-și vor folosi armele. Redați-le oamenilor credința și dragostea de țară. O țară așa cum și-o doresc, și pe care să o lase moștenire copiilor lor. Aceasta ar fi o motivație solidă.

  Dar, deocamdată, să ne rugăm pentru pace. Doamne, ajută!

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 10 martie 2022

Războiul unui judoka nesportiv

A început războiul! Este o știre șocantă, chiar dacă nu am fost luați prin surprindere, având în vedere tatonările preliminare. Este o veste tristă, care dă fiori. Pentru că războiul înseamnă nenorocire, cu toată hidoșenia lui.

  Războaiele trebuie să fi apărut în zorii omenirii, ca ocupație a unor bătăuși cărăora le plăcea ceea ce făceau. Și care au descoperit că e mai ușor să tragi cu arcul decât să dai cu sapa. Și s-au apucat de jefuit. Cu timpul au luat și grădina vecinului. Cu vecin cu tot, că doar trebuia să o muncească cineva. Bătăușul mâncându-i doar grâul și… bostanii.

 În curgerea mileniilor, oamenii s-au mai civilizat. Asta, dacă folosim ca „barometru” al civilizației… consumul de săpun, cum se propune. Halal civilizație! Putem să și mâncăm săpun dacă folosim progresul tehnico-științific tot spre distrugere. Nu s-a făcut nicio descoperire importantă care să fi fost folosită doar spre binele omului. Ci și împotriva lui.

 Manifestările războinice din antichitate își căutau justificarea printr-un plus de pâine. Dar pentru că bătăușii erau de calibre diferite, interveneau și orgoliile. S-a schimbat ceva odată cu civilizarea? Nimic! Doar că armele au devenit mai sofisticate. Mai… eficiente. Și, evident, mai scumpe.

  Mai e o deosebire notabilă. În antichitate, bătăușul șef intra în focul luptei. Stârnea un conflict, ca pe urmă să se arunce în vâltoare. Azi nu mai e așa. Orice nebun poate să-și arate mușchii la televizor, ca mai apoi să rămână la butoane. Nu intră în raza de acțiune a mașinii de război. Iar familia îi este la adăpost. Nici măcar nu se uită la știri să vadă mame cu copii în brațe, fugind din fața gloanțelor. În timp ce tații sunt schilodiți.

  Țarul de la răsărit nu face excepție. Nici acest judoka nu intră pe saltea. Se înarmează cu cinism și face un simultan de șah cu toată lumea. Și rânjește. Războiul e aici, nimicitor, aducător de suferință. Cu urmări îngrozitoare.

  Nu putem schimba starea lucrurilor. Pentru asta există oamenii politici. Diplomați. Dar putem să ne deschidem inimile pentru a oferi ajutor celor ce sunt direct afectați. Și le putem fi alături și cu rugăciunile noastre. Nu putem împiedica dezastrul, dar să căutăm să-l facem suportabil. Cu ceea ce avem la îndemână.

 Doamne, revarsă-Ți mila Ta!

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 24 februaria 2022

Afganistan, într-un top nedorit

  Potrivit Organizației „Open Doors”, în clasamentul țărilor cu cea mai acută persecuție a creștinilor s-a produs zilele trecute o schimbare de… lider. Astfel, Afganistanul trece în fața Coreei de Nord, care a condus în acest clasament rușinos timp de 20 de ani. Ca o comparație, China comunistă este pe locul… 17!

  Organizația amintită monitorizează de peste 60 de ani situația din țările în care creștinii sunt persecutați sau discriminați, oferind ajutor și îndemnând creștinătatea la rugăciune și acțiune.

  Situația actuală din Afganistan, sub controlul absolut al talibanilor, este extrem de dramatică. Oricare altă religie în afara islamului fiind considerată ilegală, aici nu mai este vorba de pedeapsă cu închisoarea pentru cei descoperiți a fi creștini, ci condamnarea la moarte. Alternativa ar fi spitalul psihiatric, pentru că, în opinia lor, părăsirea islamului este nebunie. Femeilor li se oferă „șansa” de a scăpa cu viață, dacă se căsătoresc cu talibani, care le consideră pradă de război.

  Având în vedere că există la nivel global 360 milioane de creștini persecutați (cu 20 milioane mai mulți decât anul precedent), putem spune că se înregistrează cel mai înalt nivel de persecuție. 1 din 7 creștini este persecutat! Și vorbim, totuși, de religia cu cei mai mulți adepți din lume.

  În Occidentul „civilizat” metodele sunt mai rafinate. Neomarxiștii încearcă prin propagandă să convingă lumea că Biblia constituie un „discurs al urii”. Și de aici până la scoaterea ei în afara legii nu mai este decât un pas. Nu se va interzice religia, dar temele ți le vor face „tovarășii”. Și vei spune doar… ce e voie.

  Dacă cineva, urmărind situația, ar spune că e „lucrul dracului”, nu ar fi nicidecum o figură de stil. Pentru că este într-adevăr lucrarea diavolului, singurul interesat să se opună lui Dumnezeu.

  Cât ne mai bucurăm încă de această fragilă libertate, să fim alături de cei ce suferă pentru credința lor. Rugăciunile noastre le-ar fi de folos. Dar și un ajutor financiar, prin organizații ca cea amintită mai sus. Ar fi un mod de a ne închina lui Dumnezeu, arătându-ne dragostea.

  Cu cât se înăsprește persecuția, cu atât venirea Domnului este mai aproape. Iar Biblia ne spune: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa, 22:21)

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 20 ianuarie 2022

După sex fluid, vârstă fluidă

Mult trâmbițata teorie a genului a devenit fundamentul propagandei leghebetc. Curios, însă, că propaganda merge înainte chiar dacă fundamentul se clatină. Pentru că această teorie a fost numită „invenție ideologică” de însuși părintele ei, Cristopher Dummit, care își face astfel mea culpa.

  Dar activiștii nebuniei generalizate merg înainte, fără a ține seama de protestele iubitorilor de adevăr. Și acțiunea lor… prinde. Contestat, necontestat, sexul se… fluidizează. Germania are în certificatele de naștere o a treia rubrică pentru sex încă din 2013. La doar șase săptămâni după progresista Australia. Această rubrică se va completa definitiv când persoana se va hotărî ce vrea să fie.

 E greu să ne imaginăm ce mai poate trece prin mințile bolnave care inițiază astfel de mișcări. Pentru că- iată!- după ce credeam că le-am văzut pe toate, apare și vârsta… fluidă. Dacă sexul nu este reflectat de adevărul biologic, vârsta de ce ar fi. Ai vârsta pe care o simți, spun ei.

 Un cetățean olandez a încercat în 2018 să-și schimbe legal vârsta, pentru că îl încurca în relațiile cu femeile. Avea 69 de ani și voia să i se treacă în acte cu 20 ani mai puțin. Pentru că așa se simțea. Cu siguranță nu era interesat de pensie, îmi zic eu cu umor amar. Atunci i s-a respins cererea.

  Între timp lucrurile s-au mai schimbat. Am mai „evoluat”. Chiar așa, cine suntem noi să-i spunem cuiva câți ani are? Și iată că zilele trecute, în Mexic, Curtea Supremă de Justiție a Națiunii a aprobat dreptul persoanelor de a-și schimba data de naștere în documente oficiale ca drept fundamental la identitatea personală.

 Dacă omenirea era până de curând în declin vizibil, acum este în cădere liberă. Este vremea deciziilor pentru eternitate.

 Văzând toată această nebunie, orice om sănătos la cap se întreabă: Ce se va alege de copiii noștri? Și mai e o întrebare arzătoare: Cât vei mai tolera, Doamne?

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 16 decembrie 2021

Blasfemia, act politic?

 „Dacă ignorăm faptul că Isus n-a fost alb, putem crede la fel de bine că Fecioara Maria avea barbă, de ce nu?”- au fost cuvintele ce însoțeau fotografiile care au făcut vâlvă în mediul virtual zilele trecute. Ele aparțin lui Ricardo Simonetti, reprezentant al parlamentului european pentru drepturile LGBT.

  Acum când lumea creștină se pregătește să întâmpine Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, acest… și-atât a găsit cu cale să facă o ședință foto și să posteze fotografii în care apare în chip de Fecioara Maria (cu barbă) ținând în brațe Pruncul. O atitudine sfidătoare, pe deplin condamnabilă.

 Dacă ar fi fost glumă, era una prostească. Dar…  nu a fost. Atunci nu rămâne decât fie să fi fost tâmpit, fie să facă un act deliberat, dirijat, susținut. Nu am avut nefericirea să-l cunosc pe acest personaj toxic, dar mă îndoiesc că ar fi tâmpit. Așadar, cine stă în spatele acțiunii sale?

 Ce om politic ar răni sentimentele religioase a sute de milioane de oameni, bătându-și astfel cuie în talpă? Asta ar fi sinucidere politică. Dar nu și în Europa post-democratică. Aici poți să aduci ofense majorității, dacă aparții micro-minorității favorizate. Adică scoasă „la înaintare” de propaganda marxistă.

  Se pare că asta s-a urmărit. Să batjocorească creștinătatea și crezul creștin, așteptând reacții. Care, în mod firesc, ar apărea. Și apoi să se plângă, cât mai sonor posibil, că este atacat, adică… discriminat. De ce n-a încercat o astfel de măgărie cu musulmanii? Să vadă cum e când te pupă Kalashnikov.

  Dar pantru că Pruncul, devenit între timp Christosul înviat, e gata să-l ierte, și creștinii îl vor ierta. Dar nu și la urne. El și politica celor ca el trebuie să aibă o dezaprobare consistentă. Pentru că Europa ÎNCĂ este creștină. Sau, nu?

 Pregătiți-vă, cu pace în inimă, de Sărbătoarea care se apropie. Cât despre cei ca RS, să ne rugăm pentru ei, ca Dumnezeu să-i lumineze.

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 9 decembrie 2021

 

Crăciunul în colimatorul UE

  Nu-mi era dor să scriu despre corectitudinea politică, acest concept neomarxist menit să ne otrăvească viața prin uzurparea normalității, dar Comisia pentru Egalitate a UE a… comis-o. Din nou.

  În numele unei egalități prost înțelese, se recomandă evitarea folosirii cuvintelor „doamnelor și domnilor” și înlocuirea lor cu altceva. Încă nu s-a recurs la „dragi tovarăși”. Dar se caută alte formule. Asta pentru a nu răni sentimentele mult prea răsfățatei minorități leghebet­e-etc. Adică, știți dumneavoastră, cei cu genul fluid. Sau ghiduș. Sau cum i-o mai fi zicând.

 Dar punctul forte al documentului (care nu a mai fost depus, datorită presiunii Vaticanului și altor factori) rămâne Crăciunul. Crăciunul este, dincolo de orice analiză a originii sale, o sărbătoare creștină și Îi este dedicată Mântuitorului Isus. Se sărbătorește Nașterea Sa.

  Dar pentru că nu toți europenii sunt creștini, în opinia comisarului european  Helena Dalli nu ar mai trebui să vorbim de Crăciun nici ca perioadă de referință a anului. Deci, nu perioada Crăciunului ci perioada vacanței. Nu sună cunoscut? Comuniștii ni l-au adus pe Moș Gerilă și pomul de iarnă. Tot pentru a camufla Crăciunul. Istoria se repetă, dar cu zonele ei întunecate.

  În România nu s-au prea văzut reacții. Doar Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a luat atitudine. Probabil Biserica nu a mai apucat. Dar nu poți să nu te întrebi: Cine sunt acești întunecați care cred că pot să șteargă cultura milenară a unui continent întreg doar printr-o… propunere.

 Și mai era ceva în documentul amintit: Numele de Ion și Maria, care se fac „vinovate” de a avea rădăcini creștine, să fi înlocuite cu mai neutrele Malika și Julio. Oare, la Bruxelles nu se mai coc bostanii?

 Visul comisarilor europeni de a decreștiniza Crăciunul nu este departe de împlinire. Căci în prezent sărbătoarea este mai mult comercială decât religioasă. Dar nu se mulțumesc cu atât. Până și denumirea îi zgârie la urechi. Nu am auzit creștini care să spună că sunt deranjați de Ramadan, sărbătoare a musulmanilor, care sunt minoritari în Europa.

  Doar Crăciunul este luat în colimator. Sau, mai degrabă, este vizat Christos. Și atunci cine este în spatele acestor hotărâri?

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 2 decembrie 2021

 

Miercurea Roșie… ca sângele

În această săptămână am avut… Miercurea Roșie. Da, ultima zi de miercuri din luna noiembrie. Ce-o fi aia? Bună întrebare! În dorința de a mă documenta, am căutat date despre eveniment, apelând la Google. Evident, în limba română. NIMIC! Mi-a dat Miercurea Ciuc. Chiar așa, de ce s-ar ocupa presa românească de așa ceva.

 Acțiunea specifică acestei zile este iluminarea în roșu a unor biserici și clădiri guvernamentale și este o inițiativă a Bisericii Catolice. A apărut în Brazilia în 2015, dar s-a extins repede în alte țări din jur, dar și în America de Nord sau vestul Europei. De altfel, a depășit și granițele confesionale, fiind îmbrățișată de numeroase biserici baptiste.

 Scopul este acela de a atrage atenția asupra persecuției creștinilor în multe țări din lume. Pare greu de crezut că mai există o astfel de persecuție, avându-se în vedere că o treime din populația globului a îmbrățișat această religie, care este pe primul loc ca număr de adepți.

 Cu toate astea, Societatea Internațională pentru Drepturile Omului, cu sediul la Frankfurt, anunța încă din 2009 că 80%dintre actele de persecuție religioasă sunt îndreptate împotriva creștinilor.

  Așadar, iluminarea în culoarea sângelui a unor clădiri în ultima miercuri din noiembrie sau, potrivit hotărârii parohiilor, în alte zile ale lunii, vrea să-i trezească pe cei care pot face ceva în această privință, dar aleg să rămână nepăsători.

 Politicienii lumii „creștine” au cu totul alte priorități. Cum ar fi îngrășarea lăcustelor pentru iarnă, pentru că porcul e demodat. Se moare pentru credință, iar lumea „civilizată” își rumegă indolența.

 Nu știu dacă lumina roșie îi va trezi pe cei care trag sfori în teatrul politicii mondiale, dar ne putem trezi noi. Pentru că nici confortul nostru nu va dura la nesfârșit. Și dacă nu putem interveni pentru schimbarea lucrurilor, să ne rugăm mai mult pentru ei. Pentru cei care dovedesc că sunt gata de sacrificiul suprem pentru Christos.

  Doamne, ai milă!

Simion Felix Marțian

Siegen, 25 noiembrie 2021

Vaccin și alergie la… cruce

Suntem în plină pandemie de COVID-19, iar lupta cu virusul ucigaș este acerbă. Indiferent dacă folosim statistici reale sau politizate, un lucru este cert: se suferă și… se moare! Iar soluțiile găsite nu pare să-și dovedească eficiența. Dar, luptăm.

  Este firesc ca în această situație să se remarce, în fruntea luptei, Ministerul Sănătății. Căutând soluții și inițiind campanii de informare. Dar, ar fi de preferat ca aceste campanii să nu aibă tentă ideologică. Fie ea și marxistă. Se pare, însă, că această culoare politică nu poate să-și ascundă hidoșenia nici măcar în fața suferinței.

 Astfel, într-un afiș pentru promovarea vaccinării, se folosește imaginea stilizată a Catedralei Mitropolitane din Timișoara, fără… cruci.( Mutilări grafice similare a mai suferit lăcașul de cult în 2017 și 2020, în contexte diferite.)

 Stilizarea imaginii unei ctedrale ar putea merge atât de departe, încât să rămână numai crucea. Dar nicidecum nu poate fi reprezentată fără ea. Iar ca să nu înțelegi acest lucru trebuie să fii ori lipsit de minte, ori rău intenționat. Iar tovarășii care au declarat război credinței creștine nu sunt lipsiți de minte.

 Umbra neagră a marxismului se întinde peste Europa „creștină”, cu manifestări inspirate de China comunistă. Este ciudat, însă, că deși a declara război religiei într-o țară creștină înseamnă să-ți bați cuie în talpă, tovarășii rămân în picioare. Cine-i susține? Poate că și nepăsarea maselor le este de folos.

 Ar fi de așteptat ca în fața suferinței să strângem rândurile, dovedind solidaritate. Arătând dragoste. Am putea, da, să ne rugăm împreună. Dar a folosi o campanie a Ministerului Sănătății în scop ideologic, este diabolic. Mai ales că este vorba de o ideologie extrem de toxică.

 Simbolurile creștine nu sunt vitale. Mântuitoare este credința. Dar lupta împotriva acestor simboluri este un început. Unul dureros, prevestitor de rele. Iar acest caz ne dovedește că reușesc să se insinueze peste tot.

  Arhiepiscopia Timișoarei a luat atitudine, cerând Ministerului Sănătății să-și revizuiască afișele, și s-a putut. Dar de ce era nevoie de asta? Ignorând astfel de atacuri, ne vom trezi într-o bună zi că în biserică se predică marxismul.

 Ar fi de dorit ca cei de la Sănătate să se ocupe de sănătate. Dimensiunea spirituală a vieții nu este pe lista lor de sarcini. Iar noi să veghem, întărindu-ne în credință. Doamne ajută!

 

Simion Felix Marțian

 

Înflorește comunismul american

Este puțin probabil ca tinerii să știe prea multe lucruri despre activista Angela Davis. Poate doar dacă sunt interesați de istoria comunismului. Este bine, deci, să ne amintim câteva lucru despre ea. A fost o militantă marxistă, lideră a Partidului Comunist din SUA. Printre premiile primite, la loc de cinste este Premiul Lenin pentru Pace, oferit de Uniunea Sovietică.

  Cu o astfel de biografie, este surprinzător faptul că a fost sărbătorită într-un mod deosebit într-o școală din Philadelphia, Pennsylvania. Și totuși, potrivit relatării DailyWire, un astfel de eveniment a avut loc.

  Astfel, elevilor de clasa a V-a li s-a impus celebrarea „Black Communism”, după ce în prealabil au fost siliți să participe la un program de studii sociale, având-o ca personaj central pe Angela Davis. Programul s-a încheiat cu simularea unui miting de tip Black Power, în care se cerea eliberarea activistei, care a fost într-adevăr arestată în 1970, suspectă de complicitate la răpire și crimă, dar eliberată în 1972.

 În timpul „mitingului”, copii au purtat pancarte cu mesajele: „Black Power“, „Închideți-l pe Trump“, „Eliberați-o pe Angela“ și „Black Power Matters“. Nu e de mirare, din moment ce picturile murale din școală reprezintă militanți comuniști.

 Politizarea învățământului pare să ia avânt în SUA, dar într-o singură direcție. Iar culoarea preferată pare să fie… roșu. Este explicabil, cu un președinte filochinez care le suflă în pânze, și Big Tech netezindu-le drumul.

  Poate americanii nu sesizează pericolul, așa cum îl vedem noi, cei „fripți” de comunism. De interdicții. Dar și de lucruri impuse. Oare, nu văd că democrația agonizează?

  Ce-am mai putea spune în fața acestor amenințări tot mai puțin voalate? Doar: Oameni buni, lăsați-ne măcar libertatea de a ne ruga pentru voi!

 Doamne, ai milă!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 25 februarie 2021