Un creștin sincer, conștient de imensitatea harului mântuitor prin jertfa lui Christos, știe că TREBUIE să ducă lumina Evangheliei în întuneric. Pentru că oamenii au nevoie de mântuire. Chiar dacă pentru asta trebuie să-i confrunte cu propriile lor erezii. Și, poate, să-și asume riscuri enorme.

 Acest lucru este tot mai greu chiar și în Occidentul „creștin”, într-o democrație muribundă, unde pârghiile sunt încredințate „(in)corectitudinii politice”. Ce să mai vorbim atunci de situația din țările radicalismului islamic, unde Codului Penal este „îmbogățit” mereu cu noi legi privitoare la pedepsirea blasfemiei.

  Pakistanul este o astfel de țară, fiind pe locul 5 în topul care vizează persecuția creștinilor. Nu e surprinzător, deci, că un creștin a fost recent arestat pentru… o postare pe facebook. O postare considerată blasfemiatoare, care intră astfel sub incidența legii.

  Sohail Masih a afirmat în postarea incriminată că „este imposibil ca sângele țapilor și taurilor să spele păcatele”. Și a mai spus el despre unele date din biografia lui Mahomed că ar fi minciuni. Tot ceea ce a postat ar putea fi de folos concetățenilor săi în găsirea căii spre mântuire, dar legea lor spune altceva.

  A fost arestat în urma unui denunț al  liderului unei moschei. Poliția s-ar fi arătat îngăduitoare, dacă nu ar fi intervenit mulțimile dezlănțuite. Astfel a fost pus sub acuzare, iar Codul Penal din Pakistan prevede că orice comentariu necuviincios la adresa islamului sau a Profetului se pedepsește cu moartea.

 Nu știm cum se va termina totul și, oricum, ceea ce putem face pentru el este să ne rugăm. Dar acțiunea lui, în ciuda tuturor riscurilor, rămâne o mărturie pentru noi, creștinii din lumea (încă) liberă. Dacă nu suntem cumva „creștini”. Pentru că deși nici aici lucrurile nu mai merg ca înainte, libertatea având iz de lanț, lupta pe care o avem de dat este cel mai adesea cu propria comoditate.

 Dragi creștini, în lume se moare pentru Evanghelie, iar nouă ne este greu uneori să mergem până la biserică. Dar vrem să împărțim răsplătirile cu martirii. Și să împărățim cu ei. Nu, este o amăgire. Trebuie să ne susținem credința, mărturisind-o cu îndrăzneală. Și, da, trebuie să trăim luminând. Pentru că oamenii au nevoie de lumină. De mântuire.

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 20 august 2020

Având în vedere natura păcătoasă a omului și înclinarea lui spre rău, doar scutul legii a ajutat societatea să se dezvolte, coduri de legi fiind cunoscute încă din antichitate. Nici acestea nu au fost întotdeauna juste, dar s-a încercat un echilibru între gravitatea faptei condamnabile și asprimea pedepsei.

Zilele trecute s-a votat la noi o lege prin care se înăspreau pedepsele pentru viol și pedofilie. Se pare că legiuitorii au înțeles cât de grave sunt aceste fapte și cum victimele pot rămâne traumatizate pe viață. O astfel de lege avea menirea să-i descurajeze pe astfel de făptuitori.

Și pentru că toți vrem să ne fie protejați copiii, și am înțeles că femeile au nevoie de ocrotire, nu putem decât să salutăm o astfel de inițiativă legislativă. Dar guvernul este de altă părere. Și nu vorbim aici despre culoarea sa politică, oricare ar fi, ci de atitudinea lui.

Așadar, domnul Premier a găsit cu cale să atace legea la Curtea Constituțională, luând apărarea infractorilor. Poate că domnia-sa este afon la psihologie și nici nu are un consilier pe măsură. Dar cu siguranță a intrat în posesia raportului poliției care spune că că în cursul anului trecut, 197 de copii și 918 femei au fost victime ale violatorilor. Cazurile declarate. Și fiecare victimă trăiește o dramă.

Poate că la case mai mari pedofilia este un divertisment, dar noi susținem că e o nebunie. Care trebuie pedepsită pe măsură. Știm că s-au acordat amnistii când erau politicieni în pericol… penal. Că s-au cerut „îmbunătățirea condițiilor de detenție” când lor le mirosea a pușcărie. Ce ar trebui să înțelegem din această atitudine față de pedepsirea violatorilor și pedofililor?

S-a promis dublarea alocației la copii, dar ne-am convins că au fost minciuni electorale. Iar acum, când e vorba de protecția lor prin descurajarea infractorilor, aleșii trec în tabăra acestora. Domnilor, noi oricum cerem protecție divină pentru copiii noștri, dar atunci lăsați-ne să-L votăm pe Dumnezeu, iar voi stați acasă. Dar nici nu sprijiniți, nici nu încurajați închinarea.

Ne rugăm „pentru cei înălțați în dregătorii”, pentru că așa ne învață Biblia. Dar înțelepciune ar trebui să ceară ei înșiși. Și „le va fi dată”.
Doamne binecuvântează România!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 6 august 2020