Nu credeam că o să mai revin la un subiect dureros, asupra căruia am insistat cu câțiva ani în urmă: răpirea… instituționalizată a copiilor în Occident. Credeam, oarecum naiv, că anchete bine dirijate vor pune lucrurile la punct, dar se pare că cei care declanșează astfel de drame au sistemul de partea lor. Și nu poți să nu presupui, în acest caz, că în spatele acestor mârșăvii se învârt bani mulți. „Cauza tuturor relelor”, ca să cităm Biblia.

 Chiar atât de puțin contează durerea părinților în fața autorităților? Pentru că dramele trăite de ei și de cei apropiați, dincolo de petițiile scrise cu lacrimi, devin… cazuri. Am avut, astfel, Cazul Botnariu, Cazul Nan, Cazul Smicală și multe altele. Iar mai recent, Cazul Furdui și Cazul Rotundu.

 Ce au în comun aceste… cazuri? Faptul că sub diferite pretexte le-au fost luați copiii și dați în alte familii. Și toate astea, chipurile, spre binele copiilor. Așa stabilesc serviciile de protecție, indiferent că se numesc Barnevernet, Jugendamt, sau oricum altfel. Și peste toate plutește noua ideologie, potrivit căreia copiii aparțin statului(!).

 Lucrurile s-au petrecut într-un mod straniu și în familia Rotundu. În luna ianuarie a acestui an, părinții Ionuț și Sorana, aflați în Danemarca, au apelat la Salvare, pentru că bebelușul lor nu se simțea bine. Rezultatul? Au fost învinuiți de starea bebelușului, arestați, iar copilul înstrăinat. Film de groază!

 Nu este greu să ne imaginăm ce au simțit. Și căte lacrimi! Câtă durere!

  Părinții au fost eliberați de autoritățile daneze în martie, pentru că dovezile nu-i incriminau. Dar nu le-a fost restituit copilul. A urmat lupta. Atât pe cale diplomatică, cât și spirituală. Pentru că a fost o mobilizare exemplară a celor care-și pun nădejdea în Dumnezeu. Atât din țară, cât și din diaspora.

 Victoria a venit în această săptămână, când copilul a ajuns în România, fiind încredințat bunicilor materni. Urmează să se limpezească lucrurile și în cazul părinților, pentru ca familia să fie iar împreună.

 Am notat doar telegrafic, lăsându-vă pe dumneavoastră să pătrundeți cu imaginația adâncimea durerii acestor drame. Și perspectiva unui viitor cu ideologii dubioase. Și toxice.

Dacă astfel de lucruri se întâmplă în țări cu democrații pe care le consideram de invidiat, putem spune că asistăm la prohodul democrației.

 Eu am scris, scriu și voi mai scrie despre aceste lucruri nedorite. Am participat la marșuri de protest în România și Germania. Și m-am alăturat celor ce s-au unit în rugăciune. De aceea bucuria fiecărei victorii o trăiesc împreună cu familiile și cu toți cei implicați.

 Mathias Rotundu a revenit în familie E ca o a doua naștere, căci era considerat pierdut. Să-I mulțumim lui Dumnezeu, lăudându-L! Și să fim mereu alături de cei care au nevoie de sprijinul nostru. În rugăciune, sau altfel.

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 15 iulie 2022