Romani, 15:13
Lună: august 2022
Dor de pace
Tot albi sunt porumbeii, ca și ieri, În zborul lor pe-un cer la fel de-albastu; De ce, dar, ies lăstari de neplăceri Din rădăcini de ură și dezastru? De ce se-aud din beznă nechezând Cai nărăvași ce-azvârle din copite? De ce-s în zare zale zăngănind, În șuierat de sulițe-otrăvite? Planeta pare-o pungă cu venin Ce scuipă foc atunci când e atinsă, Și cerul ei degeaba e senin Când dragostea în oameni este stinsă. Orice scânteie este un coșmar Cu foc și cu explozii iminente, Vorbim lătrând, ne mângâiem prea rar, Și gheața ține loc de sentimente. În lumea urii e-un nestins război Și ura ei începe să ne doară, Dar dacă pacea o purtăm în noi, Preaplinul ei va da pe dinafară. Mi-e dor de pacea care face dig În calea revărsărilor de ură, Și ca să fie cald unde e frig Iubire pune unde e spărtură. Mi-e dor de omul bun și luminos Ce-aleargă după pace cu ardoare, Mi-e dor de pacea care-o dă Cristos Căci ce e de la El nicicând nu moare. Simion Felix Marțian
Efeseni, 6:10-11
Sonet fulgerat
De nicăieri, lumina a irupt Într-o fărâmă doar de veșnicie, O clipă, însă în lumina vie, Lințoliul greu al negurii s-a rupt. Am strâns lumina-n ochi, cu lăcomie, Dorind ca din imagini să mă-nfrupt, Dar fluxul luminos s-a întrerupt Și-a revenit a beznei tiranie. Am înțeles, un fulger nu-i de-ajuns S-alunge noaptea tainică, adâncă, Țesută cu-ntrebări fără răspuns. Dar dă-ne, Doamne, hotărâri de stâncă Să fim lumini în negrul nepătruns, Să fim făclii cum... nu suntem. Nu încă. Simion Felix Marțian Siegen, 5 august 2022
Proverbe, 16:32
Viața ca bonus
„Casa de modă a lui Dumnezeu lansează, pentru sezonul primăvară- vară, seria <<alb de crin>>.” Cum ar suna? Sau: „Cantina lui Dumnezeu, deschisă tuturor viețuitoarelor, oferă într-un meniu bogat mâncăruri absolut delicioase. Prețul este achitat de generozitatea divină.”
Dacă am vedea astfel de anunțuri, am presupune că este începutul unei povești, rod al unei imaginații bogate. Sau…bolnave. Dar, nu. Este învățătura lui Isus despre îngrijorări. Sau, mai degrabă, despre absența lor. Căci, spune El: „care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate adăuga măcar un cot la lungimea vieții lui?” (Luca, 12:25)
Și ni se sugerează, în încercarea noastră de a alunga îngrijorările, să privim la păsările cerului, care trăiesc fără a-și cultiva cele necesare traiului. Iar florile câmpului sunt îmbrăcate în straie strălucitoare, fără a munci ca să le obțină. Și toate astea prin grija Stăpânului. A lui Dumnezeu. Iar noi avem un preț mai mare în ochii lui Dumnezeu decât ele.
Este, oare, un îndemn la huzur și nepăsare? Nicidecum, ci la o viață de muncă, din care să lipsească, însă, îngrijorările. Pentru că, oricum, rezultatele nu depind de noi. Iar Dumnezeu cunoaște nevoile noastre, venind în întâmpinarea lor cu aceste binecuvântări, ca…bonus!
Totuși, pentru ce această recompensă? Pentru o viață de căutare. Căci spunea Isus: „Căutați MAI ÎNTÂI Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”(Matei, 6:33).
Într-o vreme a stresului cronic și a frecventelor depresii, această învățătură ar trebui să stea pe masa de lucru a psihologilor. A celor asaltați de oamenii doborâți de îngrijorări.
Atâta vreme cât vom acorda prioritate căutării sugerate, ne vom bucura și de acest bonus de la Dumnezeu. Doar bonus, pentru că adevărata răsplată este viața veșnică.
Așadar, rețeta este simplă. Citești Cuvântul, te încredințezi prin rugăciune în brațul lui Dumnezeu, inspiri adânc, și înseninat rostești plin de încredere: De ce m-aș îngrijora?
Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 