De nicăieri, lumina a irupt Într-o fărâmă doar de veșnicie, O clipă, însă în lumina vie, Lințoliul greu al negurii s-a rupt. Am strâns lumina-n ochi, cu lăcomie, Dorind ca din imagini să mă-nfrupt, Dar fluxul luminos s-a întrerupt Și-a revenit a beznei tiranie. Am înțeles, un fulger nu-i de-ajuns S-alunge noaptea tainică, adâncă, Țesută cu-ntrebări fără răspuns. Dar dă-ne, Doamne, hotărâri de stâncă Să fim lumini în negrul nepătruns, Să fim făclii cum... nu suntem. Nu încă. Simion Felix Marțian Siegen, 5 august 2022
La moara lui Felix 