Istoria zvâcnit-a într-un spasm Când timpul, ignorând orice frecvență, Făcea cu veșnicia confluență Pe-acest pământ în stare de marasm. Venea Păstorul, ce cu-a Lui prezență, (Tablou idilic ce părea de basm), Da turmei hrană și... entuziasm, Și-o viață nouă, trai din abundență! Putem trăi azi viața din belșug, Hrăniți din cer la masa bucuriei, Rupând al patimilor aspru jug. Și în curând, desprinși din gheara gliei, Vedea-vom timpul spart de tăvălug La poarta dinspre noi a veșniciei! Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 