Poetul mai avea un singur dor, Eu am mai multe, unele sunt coapte, Altele-s muguri, sau au dat în lapte, Dar, totuși, doar de unul mă-nfior. Mi-e dor, așa, de-o veșnică nenoapte, Și-n brâul zilei, furca cu fuior, Din care să se toarcă-ncetișor Pe fusul vieții pace-n vorbe, fapte... E dor nebun, dar nu e nebunesc, Căci nu-i pe-altar de răvășiri buimace Ci-i întețit de florile ce cresc. Și dorul vreau să-l împletesc tenace Cu rugi spre Cel ce are ce-mi doresc: Iehova Shalom, Dumnezeu e pace! Simion Felix Marțian Siegen, 29 septembrie 2022
La moara lui Felix 