Sfidând din slavă creste vineții, Cu norii rămânându-i la picioare, El soarbe înălțimi amețitoare Și munții par sub el și ei câmpii. Privesc la vultur și adânc mă doare Vederea-ncolăcitelor frânghii De temeri nefirești, de erezii, Ce-mpiedică azi spiritul să zboare. Noi nu suntem creați să ne târâm, Ci să-ndrăznim, așa spune Cuvântul, Pășind pe nori, nu doar pe caldarâm. Dă-ne-ndrăzneala, Doamne, și avântul Ca, pentru cer, să câștigăm zburând Prin Duhul Tău, oameni pe-ntreg pământul! Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 