Și-a pus pământul brâu de căi-lactee, Având și diademă de lumini, Și-nmiresmat cu proaspete rășini Scrie cu fulgi a iernii odisee. Tarabe prind în piață rădăcini, Tivind cu mărfuri margini de alee, Că pare scris de-a lungul cu tranșee Imensul târg cu oameni anodini. E iarăși iarmarocul de Crăciun Ce ține toată lumea ocupată Cu decoratul cozii la... păun. Dar, ca în Betleemul de-altădată, Se-anunță Nașterea. Ce faci, om bun, Deschizi, sau... Îl ignori și-L lași să bată? Simion Felix Marțian Siegen, 2 decembrie 2022
La moara lui Felix 
Un gând despre &8222;Sonet trist de Crăciun&8221;