Un deal ivit din hohot de amurg Și-a pus, ca-ntr-un dement, hidos capriciu, Pe creștet crucea cruntului supliciu Pe care stropii veșniciei curg. Spre dealul zguduit de sacrificiu Părea că ochii Cerului se scurg, Însă la poala lui, bătrânul burg Cu ură și-l trecea pe frontispiciu. Ar fi-ncolțit pe coama lui fiorii Și groaza i-ar fi fost pe frunte nimb, Dar din miracolul venit cu zorii, Calvarul a-nflorit într-un corimb. Acum așteaptă-n tihnă călătorii, Dând pentru vicii dragoste la schimb. Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 