În lumea tainelor de nepătruns Cu drumurile ei întortocheate, Umblăm printre capcane camuflate În căutarea unui sens ascuns. Ne bântuie mistere încifrate, Din negura ce-și este îndeajuns, Și când înmugurește vreun răspuns Este mușcat de vânturi înghețate. Dar, Doamne, de ce-s toate în răspăr, Căci Tu-ai făcut și cerul și pământul? Și am găsit răspuns în Adevăr. Înțelegând, mi-a înflorit avântul Ca sărutarea florilor de măr, Căci e o cheie pentru toți, Cuvântul! Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 