Pe cerul toamnei săgetat de zbor Se scrie-a despărțirii elegie, Cu aripa, pe-albastra lui hârtie, Muiată-n călimara vreunui nor. Plecarea migratoarelor, târzie, Ne sărăcește numai în decor, Căci din pământul veșnic roditor Țâșnește a recoltei bogăție. Septembrie-nflorește cu ghiozdane Și-și clopoțește frenezia-n școli Pornind spre-ale cunoașterii filoane, Dar, înnegrind ale-nvățării coli, Mai dă-ne, Doamne, peste-orice canoane, Și ai cunoașterii de Tine, soli. Ciceu Giurgești, 9 septembrie 2016
La moara lui Felix 