La moara lui Felix

Din umbra unui gând neprietenos,
Dau pinteni la rostiri cuvinte grele,
Și fulgere din ochi, pornind cu ele,
Lovesc în țintă sigur, dureros.

Dar simt cum mușcă-n pieptul meu caiele
Din tropotul ce-mi frânge os cu os,
Într-un recul al vieții, sângeros,
Și simt că-i plata răutății mele.

Ajută-mă, preabunule Părinte,
În drumul meu prin al trăirii gang,
Să pot vibra și eu la cele sfinte.

Și, ca să scap de-al vieții bumerang,
Să simt, iubind, cum îmblânzesc cuvinte,
Ținând pe cele nârâvașe-n ștreang.

Simion Felix Marțian
Siegen, 22 septembrie, 2023