Pe coarde nevăzute cântă astre Și note se-mpletesc curgând prin spații, Dând amplei simfonii adânci vibrații Cu tonuri vii din galaxii sihastre. Pământul, în lumina sfintei grații, Prin păsări cântă-n zările albastre, Prin vânt, izvor și... inimile noastre, Unindu-se cu cel din constelații. Ți-aduce Universul închinare Cu muzică din slavă înspre slavă, Iar eu sunt, Doamne, parte din cântare. Dar vreau să ard pe-a cerului octavă, La foc de psalmi topit cu-nflăcărare Și închinarea-n Duh să-mi fie... lavă! Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 