Cu pleoapa ridicată a candoare Și brațele deschise către zări, Fereastra poartă-n ochiul ei chemări Și-aduce-n casă razele de soare. Dar ea-i deschisă și spre depărtări Și, cu larghețea ei cuprinzătoare, Ne duce pe cărări strălucitoare, Ne poartă în mirifice sondări. Se lasă, Doamne, bezna peste lume Sub storul greu de-atâta cazier, Și zările n-au nici contur nici nume. Speranțele fără lumină pier, De-aceea, spre trezirea vechii hume, Fă-ne ferestre spre și dinspre cer. Simion Felix Marțian Siegen, 13 octombrie, 2023
La moara lui Felix 