La moara lui Felix

E negru fâlfâitul și e rece,
Din aripa cu pene de asfalt,
E beznă și în clonțul de bazalt,
Dar gheara-ntunecată le întrece.

O simți luându-ți cordul cu asalt
Și, până să-nțelegi ce se petrece,
Sunt gata gândurile să se-nece
Sub valul disperării, greu, înalt.

Beznatica făptură face pui,
Și grijile-ar putea să ne sufoce
Sub gheara ce se-nfige ca un cui.

Dar, luminoasă, se distige-o voce:
Lăsați-I astăzi toată grija... Lui!
Unde-au rămas durerile atroce?

Simion Felix Marțian
Siegen, 24 noiembrie, 2023