Lună: decembrie 2023

Dor de Efrata

sfmartian2 comentarii 
Văzduhu’i plin de strune de argint,
Din care curg neîncetat colinde
Pe raza lunii prinsă- n hiacint
Şi, din al veşniciei labirint,
Istoria ascultă şi se-aprinde.

Simte venind din zorii ei fiori
Pe imemoriale portative,
Cântări de îngeri, glasuri de păstori
Vibrând sub cerul nopţii până-n zori
Prin ale terebinţilor ogive.

Era-nceput de ev în Betleem,
Venea Dumnezeirea la Efrata
Într-un demers dramatic şi suprem,
Iar pământenii, într-un gest extrem,
Ca primitori, I-au oferit… poiata.

A fost smerirea până la pământ,
Când ieslea a îmbrăţişat Divinul
Şi când, luând teluricul veşmânt,
Pruncul păşea în Noul Legământ
Ca să-i croiască omului destinul.

O noapte sfântă, noapte de cântări
Din stele scânteind în constelaţii,
O noapte ce transcende timp şi zări,
Trecând prin inimi, sentimente, stări
A mii şi mii de alte generaţii.

Şi cântul de atunci, astăzi colind,
Îmi reaprinde dorul de Efrata
Şi, către ieslea de atunci privind,
Vreau acest dor fierbinte-n stih să-l prind,
Din care să vibreze: Maranata!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 16 noiembrie 2012

Sonet cu păstori

sfmartianLasă un comentariu 
Tentacule de umbre strâng ușor
Câmpia-n strai de borangic de lună,
Unde păstorii turmele-și adună
Veghind proptiți de importanța lor.

Dar vine îngerul din cer să spună
În cadrul devenit strălucitor:
Vi S-a născut acum Mântuitor!
Și s-a-mpletit în cântec vestea bună.

Râvnim după solii din veșnicie
Și așteptăm, Părinte, vreun prilej
Cu îngeri să cântăm în armonie.

Dar, când buimaci ne ridicăm din vreji,
Se-aud păstorii cu a lor solie:
Cerul vorbește numai celor treji!

Simion Felix Marțian
Siegen, 15 decembrie 2023

Izvorul din Betleem

sfmartianLasă un comentariu 
Din înălțimea falnicei geneze,
Istoria s-a tot rostogolit
Pe-abruptul colțuros, bolovănit,
Dând cronicilor fapte, să vibreze.

Ajunsă-n vale, jos la Betleem,
A tresărit, zvâcnind în calendare,
Și-a consemnat, cuprinsă de mirare,
Că-i cerul cu pământul în tandem.

Acolo jos, în valea dintre ere,
A izbucnit un viu izvor de har 
Ce-avea să curgă-apoi pe la Calvar,
Udând spre-nveșnicire, spre-nviere.

Istoria s-a cocoțat apoi
Pe celălalt versant al existenței
Și, împingând căruța opulenței,
Ajuns-a – iată! – astăzi și la noi.

Dar drumul ei va fi-nghițit de vid
Și o vedem de ani și viață stoarsă;
Clepsidra nu va fi din nou întoarsă,
Căci porți spre veșnicie se deschid.

Netimpul revărsat strălucitor,
O scufundare veșnică în... bine,
Este un dar divin pentru oricine,
Numai să treacă azi pe la... Izvor!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 20 decmbrie 2020