Sonet cu păstori

Tentacule de umbre strâng ușor
Câmpia-n strai de borangic de lună,
Unde păstorii turmele-și adună
Veghind proptiți de importanța lor.

Dar vine îngerul din cer să spună
În cadrul devenit strălucitor:
Vi S-a născut acum Mântuitor!
Și s-a-mpletit în cântec vestea bună.

Râvnim după solii din veșnicie
Și așteptăm, Părinte, vreun prilej
Cu îngeri să cântăm în armonie.

Dar, când buimaci ne ridicăm din vreji,
Se-aud păstorii cu a lor solie:
Cerul vorbește numai celor treji!

Simion Felix Marțian
Siegen, 15 decembrie 2023

Lasă un comentariu