La moara lui Felix

În smoching, Doamne, gândul mi se-mbracă,
Având, pentru-acest drum spre Adevăr,
Candoare ca a florilor de măr
Când mugurii-n lumină se dezghioacă.

Am vrut de întuneric să-l dezbăr
Și-n jur am sfâșiat pâcla opacă,
Căci, Doamne, vreau ca gândul meu să-Ți placă
Văzând că e cu beznele-n răspăr.

Cu o dorință îl trimit la Tine
(Și n-aș vrea să mă crezi un sacrileg)
Să Îți sărute mâna... ce mă ține!

Să Te atingă gândul, îl deleg,
Și-apoi să simt adânc în duh, Divine,
Că pot cu el cuprinde Ceru´ntreg!

Simion Felix Marțian
Siegen, 12 ianuarie, 2024