Dor de copilărie

Un susur se prelinge din trecut
Ca un fluid cu muzică divină,
Punând altoi în suflet, de lumină,
Cu-aromă vie dintr-un rai pierdut.

Și-n cadrul miresmat cu amintiri
Ne regăsim în clipele de soare,
Cu umeri, unde azi povara doare,
Dând aripi ce țâșnesc spre împliniri.

Zâmbind, ne revedem zidind spre cer,
Din caldă cărămidă de candoare,
Castele pentru păsări călătoare
Și cuiburi pentru visuri ce nu pier.

Și nu-i doar sipet pentru nostalgie
Acest ungher unde veghează dorul,
Ci e, cum ne spunea Mântuitorul,
O garanție spre... Împărăție!

Să fim ca ei, suna acel îndemn,
Și, în a amintirilor prezență,
Să cultivăm pierduta inocență,
Mustind de al iertării untdelemn.

Un rai pierdut, din care am plecat,
Și unul viitor, cât... veșnicia,
Dacă ne retrăim copilăria
Iubind cu suflet viu, înflăcărat.

Simion Felix Marțian
Siegen, 7 ianuarie 2024

Sonetul Botezului divin

Curgea Iordanul ducând cer pe unde
Și-un imn purta în fiecare val;
Părea un baptister din mal în mal
Udând profetul cu rostiri fecunde.

Uimiri se despleteau înspre aval
Când a pășit, printre tăceri rotunde,
Hristosul pregătit să se scufunde,
Un fapt, pentru Ioan, paradoxal.

Columba-și scutura de soare puful
Când Duhul peste Domnul a venit,
Și-un glas din cer a străbătut văzduhul:

„Acesta-i Fiul Meu cel preaiubit!”
Un glas și astăzi răcorind zăduful
Cu un ecou etern: iubit... iubit...

Simion Felix Marțian
Siegen, 5 ianuarie 2024

Pe locuri, fiți gata… start!

Nu, nu suntem în competiție, dar toți suntem angrenați în cursă, fiecare pe culoarul personal. Și toți dorim să avem succes, chiar dacă definim succesul în mod diferit. Sau avem așteptări diferite de la viață.

  Fiind la început de an, suntem pe linia de start. Privim la bilanțul recent, cu o doză mai mare sau mai mică de satisfacție, și ne propunem lucruri mari pentru cursa cu obstacole care ne stă în față. Ne amăgim, mințindu-ne că nu avem de demonstrat nimănui nimic, dar ne arde setea de apreciere. De aplauze.

  E ceva rău în a dori să te autodepășești? Depinde ce-ți dorești. Care-ți sunt prioritățile. Dacă-ți dorești să fii mai bun, să iubești mai mult și să te dovedești mai plin de zel… nicio problemă. Iar dacă aștepți să te aplaude doar Cerul e și mai bine. Asta înseamnă un start bun. Căci rezultatul cursei depinde în mare măsură de felul în care ai luat startul.

 Ca să înțelegem ce înseamnă un… start bun, să privim la Moise. Acesta I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (Exod, 33:15) Dacă am porni astfel, ne-am bucura de însoțirea divină, ceea ce înseamnă un pachet complet de binecuvântări: soluții pentru probleme, putere în încercări, înțelepciune în luarea deciziilor, etc.

 Dar câți aplicăm lecția învățată de la Moise? Dacă pornim în cursă înaripându-ne planurile cu visuri și ignorând balastul care-l purtăm după noi, riscăm un eșec răsunător. Dar chiar și un succes aparent poate fi un eșec, dacă planurile noastre sunt axate în exclusivitate, sau prioritar, pe… cele trecătoare. Dacă ne propunem pentru anul ce vine doar faimă și bani.

  Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei, 6:33). Având acest obiectiv, cursa va avea un final în triumf, cu premiu etern. Dacă am ratat startul, pornind fără Dumnezeu, mai avem opțiunea „La loc comanda!” Adică restart. Ca să pornim așa cum trebuie.

  Mântuitorul ne-a promis: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”(Matei, 28:20) Așadar, startul potrivit ne poate asigura un final glorios. Indiferent de obstacole, pentru că ne bucurăm de însoțire divină.

 

Simion Felix Marțian