La moara lui Felix

Mă țin de coama frazei când pe valuri
Îmi scriu incandescentul manifest,
Strigând spre nord și sud, spre est și vest
Spre cei ce se sfidează de pe maluri.

De ce nu-s punți? – mi-e țipătul funest,
Când am putea, cu-aceleași idealuri,
Să împletim sub ale zilei voaluri
Un pod din „noi” spre „voi” în mod onest.

Din cer ne-ai dat, Părinte,-un râu divin
Cu undele cunoașterii de Tine,
Dar fără punți mai mult ne învrăjbim.

Din mal în mal, pe apele-i senine,
Un pod ne-ar trebui, către sublim, 
Făcut din setea de celest și bine.

Simion Felix Marțian
Siegen, 8 februarie, 2022