Sonetul rugăciunii  II

Când viața-ți pare doar un povârniș
Ce-ascunde orizontul după steiuri,
Și-i noapte multă, hohotind în hăuri,
Sub talpa sângerând pe grohotiș,

Se sting speranțe adăstând la cheiuri,
Și moare gândul de-a porni pieptiș,
Căci vastul, deprimant, păienjeniș
Înghite lacom visuri și temeiuri.

Dar dacă te înalți în zbor spre soare,
Rupând cu sârg întunecate chingi
Din gândurile descurajatoare,

Vei ști că ești doar la un pas să-nvingi,
Căci cu o rugăciune arzătoare
Pe Domnul slavei poți să Îl atingi!

Simion Felix Marțian
Siegen, 12 iulie, 2024

Lasă un comentariu