Se coc în vatra holdelor merinde
Cât pâlpâie jăraticul în maci,
Și spicul greu se-apleacă spre... colaci,
Cătând înmiresmarea a deprinde.
Cu cânt silabisit scriu pitpalaci
Pe țestul vast ce zarea o cuprinde,
Când, în apus, spre lanul ce se-aprinde,
Adie zvon de greieri și brotaci.
Mai am în mine arșiță, Divine,
Chiar dacă se-ntomnează-n calendar,
Și vreau să ard în pâinea care vine.
Dar pentr-a nu mă irosi-n zadar
Strângând în snopii aurii... neghine,
Aș vrea să mă veghezi Tu la grânar.
Simion Felix Marțian
Siegen, 18 iulie, 2024
La moara lui Felix 