La moara lui Felix

Când zilele se-adună-n săptămâni
Cu timpul într-o altă rezonanță
Și ceasul zbenguindu-se-n țâțâni,
Intrăm senini în starea de... vacanță.

Să fie tot o formă de sabat,
Cum dat a fost și omului și gliei?
Sau e huzur, dar... mai sofisticat
Ce ține strict de starea „bateriei”?

Orice ar fi, noi toți le savurăm,
Sorbind cu sete fiecare clipă,
Și cu-amintiri fierbinți ne încărcăm
Cum stă polenul verii pe aripă.

Încerc, scriind, să intru iar în ritm
(Vacanța sechestrându-mi tastatura)
Și bâjbâi după vechiul algoritm,
Dar nu-i ușor să regăsești măsura.

Aș vrea însă acum, cât mai sunt plin
De stări și de imagini din vacanță,
Să-i mulțumesc Părintelui Divin
Pentru-acest dar țesut din circumstanțe.

Și să-L mai rog, cum fac de-atâtea ori,
Ca în nemărginita-I bunătate,
Cu mâna care-mparte mari comori
Să dea la toți... vacanțe minunate!

Simion Felix Marțian
Siegen,  15 septembrie, 2024