Lasă-mi ochii, Doamne, să se-adape-n Tine Ca, sorbind cu sete din lumina Ta, Să găsească-n semeni doar lăstari de... bine, Picurând iubire peste „a vedea”.
Când în ceața vremii se zbârlește veacul Și, urmând modelul, aruncăm săgeți, Vreau ca ochii-mi, Doamne, să ofere leacul Celor ce cultivă bezne și tristeți.
Se închid ferestre, se deschid cotloane Care poartă-n ele negre uneltiri, Dar eu vreau ca pacea de la Tine, Doamne, S-o împart din suflet, pusă în priviri.
Tu mi-ai uns cu tină ochii spre vedere Și de-atunci privirea spune „mulțumesc”, Dar aș vrea să poarte caldă mângâiere, Ca o împletire de... privesc-iubesc.
Lasă-mi ochii, Doamne, să privească-n Tine, Când iubind Te dărui pe-ale vieții căi, Și primind o rază din lumini divine, Să mă uit la oameni doar prin ochii Tăi.
La moara lui Felix 