Mă toarce poezia în torente
Și curg din caierul de in pe fus,
De susurul rotirii lui sedus,
În calde răsuciri de sentimente.
Cu tot ce simt, la tort de in redus,
Voi trece-n țesături cu ornamente
Ce-mbracă albe visuri convergente,
Cu ritmul viu al inimii inclus.
Din franjurii de viață-adânc tresar
Când, Doamne, urzitura o contemplu,
Și vin cu o dorință la altar.
Nu sunt prin țesătură un exemplu,
Însă aș vrea ca, prin divinu-Ți har,
Să fiu un luminos decor... în Templu!
Simion Felix Marțian
Siegen, 8 noiembrie, 2024
La moara lui Felix 