În toamna rece, sură, nărăvașă,
Un vânt cumplit, purtând în coamă ger,
Îmi trece printre crengi ca un hanger
Și-n frunze-l simt plesnind ca o cravașă.
Mă văd în calea vremilor stingher
Și noua perspectivă... se îngroașă,
Căci am coroana de pe-acum golașă
Iar trunchiul, speriat, e auster.
Înghețul, Doamne, pentru mine-i moarte
Și-i la un pas, aș vrea să mă ascund,
Sau să dispară el, cât mai departe...
Și Cerul mi-a zâmbit atunci, rotund:
De vrei să ai de viață nouă parte,
Înfige-ți rădăcina mai profund!
Simion Felix Marțian
Siegen, 22 noiembrie, 2024
La moara lui Felix 