S-au năpustit prin țară, în șuvoi,
Descătușate patimi, dând să fiarbă,
Și-această grea dezlănțuire oarbă
Ne umple sufletele cu noroi.
Dar ura ar putea să se resoarbă,
Și s-ar opri năvalnicul puhoi
Dac-am planta pe-aleea dintre noi,
În locul mărăcinilor, doar iarbă.
Iar pe covorul verde, mătăsos,
Ar răsări iubitul și iertatul,
Și-alegerile-ar fi un act frumos.
Nu-i utopie, ăsta ni-e mandatul:
Întâi să Îl alegem pe Cristos
Și-apoi, la urne,-alegem candidatul!
Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 