Mi-e viața toată șuier de săgeată
Pornită-n zbor cu zbârnâit de coardă,
Și, cum nu vreau direcția să-și piardă,
E de Cuvântul sacru împănată.
Mereu spre țintă și mereu în gardă,
Străpunge timp și spațiu deodată,
Când prin văzduh dogoarea apostată
Încearcă pana de ghidaj să-i ardă.
Vreau, Doamne, să-mi sfârșesc cu bine zborul,
De-aceea-n rugăciunea mea... succintă
Te rog să îmi fii Tu Îndrumătorul.
Și când alți „ghizi” vor căuta să mintă,
Eu să le spun, vizându-mi viitorul,
Că Tu m-aștepți acolo sus, la țintă.
Simion Felix Marțian
Siegen, 16 ianuarie, 2025
La moara lui Felix 