Părea că și valea simte încordarea grea care se instalase între oștirile aflate față în față pe versanții care o mărgineau. Nu era prima experiență de război a bărbaților din Israel, iar filistenii erau adversari… consacrați. De data asta, însă, era ceva deosebit.
În rândurile filistenilor era un uriaș de aproape trei metri, a cărui armură cântărea în jur de optzeci de kilograme. Cine să-l înfrunte? Căci provocarea lansată de el era să lupte cu un războinic israelit, iar armata căreia îi va aparține învingătorul să fie considerată biruitoare.
Tăcere în rândul israeliților. Să fi fost lașitate? Sau o evaluare… realistă a situației? Dar și în cel de-al doilea caz, evaluarea ar fi trebuit să se facă prin prisma credinței. Doar erau poporul lui Dumnezeu. Este momentul extrem de tensionat când în scenă intră David, tânărul păstor din Betleem.
Acesta a venit trimis de Isai, tatăl său, să aducă provizii celor trei frați mai mari aflați pe câmpul de luptă. Și mai era însărcinat să ducă vești tatălui lor de la fața locului. Așadar, corespondent de război. Era necesar, pentru că știrile false și manipularea se născuseră deja. (Nu e de mirare că au atins cotele alarmante de astăzi).
Dumnezeu nu admitea batjocorirea poporului Său, dar avea nevoie de un om care să-și folosească în acest demers credința. Și acesta a fost David, care a zis „Domnul care m-a izbăvit din ghearele leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” (1 Samuel, 17:37) Convins de acest lucru, a refuzat armura împăratului și a pornit împotriva uriașului Goliat doar cu praștia și cele cinci pietre luate din râu, spunându-i acestuia: „Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului.” (1 Samuel, 17: 47)
Victoria (neașteptată pentru analiști) a fost răsunătoare, uriașul fiind doborât cu prima piatră lansată din praștia mânuită de tânărul David. A urmat decapitarea victimei cu propria lui sabie și urmărirea filistenilor. Victorie pe toată linia.
Se mai ridică și azi câte un Goliat umflat ideologic și înarmat cu trusturi de presă și servicii, care batjocorește poporul lui Dumnezeu, Biserica. Filistenilor, această armătură nu vă scapă de mânia lui Dumnezeu. Amintiți-vă de cuvintele încrezătoare ale lui David și de praștia din Valea Terebinților.
Iar voi, credincioșilor, fiți încrezători, căci Dumnezeu ne spune: „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” (Maleahi, 3:6) Și, în confruntare, îndrăzniți să puneți în praștie cele scrise, „căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Luca, 1:37)
„Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Ps. 118: 25)
Simion Felix Marțian
Siegen, 21 ianuarie, 2025
La moara lui Felix 