Cu ochii-mi scriu pe fila vieții drumul,
Cu ei și depărtările străpung,
Și când pe zare stăruie-ndelung
Îmi umple cu imagini vii albumul.
Încerc, privind, și ceața s-o alung
Și să gonesc din calea mea și fumul,
Să sorb culori în juru-mi cu duiumul
Simțind că până-n inimă ajung.
Sunt ochii o minune, mulțumesc,
Dar, Doamne, nu mi-am împlinit menirea
Dacă-n lumina lor eu... doar primesc.
Ajută-mă să-mi folosesc privirea
La ceea ce din suflet dăruiesc,
Iar semenii să-mi vadă-n ochi... iubirea!
Simion Felix Marțian
Siegen, 24 ianuarie, 2025
La moara lui Felix 