Incandescentul miez al unei drame, Având ca scenă al Golgotei deal, Părea, răcindu-se, să se destrame Când au căzut cu bezne reci marame, Ca o cortină peste-un act final.
Scenariul, însă, mai avea mistere Venind din profeţii cu glas vibrant, Căci nici în chinul greu, nici în durere, Şi nici în moartea cu a ei tăcere Nu s-a ajuns la...punctul culminant.
Cu oameni risipindu-se în zare, Satisfăcuţi de-acest deznodământ, Scenariul părea unul oarecare, Însă vedem pe fila următoare Că moartea n-are ultimul cuvânt.
Şi-a treia zi, la fel ca-n profeţie, L-au prins din nou frisoane pe pământ Când a primit a cerului solie Prin îngerul venit din veşnicie Ca să răstoarne piatra la mormânt.
Din cer venea lumina spre Lumină Spre Cel care păşea biruitor Peste sinistra morţii ghilotină Şi deschidea, cu dragoste divină, Spre înviere uşa tuturor.
Nu, nu putea mormântul să-L încapă Pe Cel prin care toate s-au creat; Şi ce părea un gong final spre groapă E doar semnal că viaţa stă să-nceapă Cu roluri noi. Cristos a înviat!
La moara lui Felix 